Unde trebuiau să ajungă cele 1,1 milioane de euro din dosarul Georgescu: Drumul banilor, de la Buzău la o bancă din Dominica, via Elveția

În spatele creditului de șase milioane de euro promis omului de afaceri din Buzău apare un circuit financiar care trece prin mai multe jurisdicții. Documentele din dosarul DIICOT indică, pentru plata garanției de 1,1 milioane de euro, un cont al MIGOM Bank deschis la InCore Bank AG, în Elveția. MIGOM era o bancă licențiată în Dominica, în Caraibe.

Doi ani mai târziu, autoritatea financiară a statului insular i-a ordonat să înceteze orice activitate financiară și l-a înlăturat din conducere pe directorul său elvețian. Între timp, o companie britanică aflată inițial sub controlul italianului Massimiliano Arena a trecut, în aceeași zi în care acesta a renunțat la control, la omul de afaceri constănțean Ionel Rusen.

Vezi și: Cine sunt oamenii din dosarul în care DIICOT a descins la Călin Georgescu: „Bancherul" italian, constănțeanul „de încredere" și afaceristul care a plătit 1,1 milioane de euro - Stiripesurse

Este una dintre cele mai interesante piste financiare din dosarul în care procurorii DIICOT au făcut luni percheziții și l-au ridicat din trafic pe fostul candidat la Președinție Călin Georgescu.

Ancheta privește un presupus mecanism prin care unei persoane interesate să obțină finanțare pentru afacerile sale i-ar fi fost promis un credit de șase milioane de euro, în schimbul depunerii unor garanții.

DIICOT susține că victima ar fi transferat inițial peste un milion de euro și, ulterior, încă 100.000 de euro, după ce i s-ar fi spus că finanțarea poate fi majorată până la 15 milioane de euro. Prejudiciul total calculat de anchetatori depășește 1,1 milioane de euro.

Documentele prezentate luni indică însă și unde trebuia plătită garanția.

infografic Georgescu-rusen-diicot(sursa foto: AI/ Antena 3 CNN)

Contul indicat pentru garanție aparținea MIGOM Bank și era deschis în Elveția

Potrivit documentelor din dosar, Ionel Rusen ar fi intermediat finanțarea alături de italianul Massimiliano Arena, prezentat drept director al Wealth Bank.

Pentru plata garanției de 1,1 milioane de euro a fost indicat un cont al MIGOM Bank deschis la InCore Bank AG, în Elveția.

Mai mult, același cont MIGOM apare, potrivit documentelor, atât în actele referitoare la contul fiduciar al Wealth Bank, cât și în contractul pentru facilitatea de credit de șase milioane de euro.

Sursele judiciare consultate pentru documentarea cazului descriu același traseu: creditul era promis prin structura reprezentată de Arena, iar contul indicat pentru garanție aparținea MIGOM Bank.

Un detaliu este esențial: din informațiile publice existente până acum nu se poate afirma că întreaga sumă de 1,1 milioane de euro a ajuns efectiv și a rămas la MIGOM Bank. Ceea ce documentele permit să spunem este că acesta era contul indicat pentru plată.

Vezi și: Călin Georgescu, ridicat din trafic de DIICOT într-o operațiune fulger: Este vizat într-un megadosar de înșelăciune alături de un cunoscut afacerist - Stiripesurse

Ce era MIGOM Bank

MIGOM Bank Ltd. era o bancă internațională înființată și licențiată în Commonwealth of Dominica, stat insular din Caraibe.

Documentele depuse în Statele Unite la Securities and Exchange Commission arată că banca fusese înființată în 2019 și că, în mai 2020, a fost achiziționată de compania americană Migom Global Corp.. Documentele SEC îl indică pe elvețianul Thomas A. Schätti în structura de proprietate și conducere a grupului.

MIGOM se prezenta drept o instituție financiară internațională care oferea servicii bancare clasice, transferuri de bani, investiții, schimb valutar, servicii de plată și inclusiv operațiuni legate de active digitale.

Dar în 2024 situația avea să se schimbe radical.

Autoritățile din Dominica au oprit activitatea băncii

La 29 februarie 2024, Financial Services Unit din Dominica a emis o directivă oficială împotriva MIGOM Bank.

Documentul autorității financiare îi ordona băncii, cu efect imediat, să înceteze orice tip de activitate financiară, să nu mai accepte depozite, garanții sau alte fonduri de la clienți și îl înlătura pe Thomas Adrian Schätti din funcția de director.

La mai puțin de trei săptămâni, pe 18 martie 2024, autoritatea a anunțat numirea unui administrator pentru MIGOM Bank. Cronologia este relevantă pentru dosarul din România.

Omul de afaceri Răzvan Liviu Leu susține că garanția pentru finanțarea promisă fusese plătită la sfârșitul anului 2021 și începutul lui 2022. În octombrie 2022 a început să își ceară banii înapoi. Plângerea lui a ajuns la DIICOT în ianuarie 2024, cu aproximativ o lună înainte ca autoritățile din Dominica să ordone oprirea activității MIGOM.

Cine controla MIGOM Bank

Un nume central în istoria băncii este Thomas Adrian Schätti, cetățean elvețian. Documentele SEC arată că acesta deținea indirect o participație importantă în Migom Global Corp., holdingul american care achiziționase banca din Dominica în 2020. În schimbul transferului acțiunilor MIGOM Bank, Schätti primise acțiuni în compania americană.

În februarie 2024, autoritatea din Dominica a dispus în mod explicit îndepărtarea sa din funcția de director al MIGOM Bank.

În acest punct trebuie însă trasată o limită clară: nu există, din informațiile publice de până acum, o dovadă că Schätti ar fi avut o relație directă cu Călin Georgescu, Ionel Rusen sau Răzvan Leu. Legătura documentată pentru dosarul românesc este alta: contul MIGOM de la InCore Bank indicat în documentele privind garanția.

O altă legătură: firma britanică trecută de la Massimiliano Arena la Ionel Rusen

Dosarul mai scoate la iveală o conexiune comercială concretă între Massimiliano Arena și Ionel Rusen.

Registrul oficial al companiilor din Marea Britanie arată că Arena controla cel puțin 75% din WB International Ltd, companie înregistrată în Regatul Unit.

Controlul lui Arena a încetat pe 1 august 2024.

Exact în aceeași zi, Ionel Rusen apare în registru ca noua persoană cu control semnificativ asupra companiei, tot cu o participație de cel puțin 75%. Rusen a fost numit și director al societății la aceeași dată.

Arena apare în documentele dosarului drept persoana care reprezenta Wealth Bank în mecanismul finanțării promise, iar Rusen drept intermediarul acesteia.

Transferul controlului asupra WB International oferă astfel o legătură corporativă verificabilă independent între cei doi oameni de afaceri.

Rusen a respins anterior acuzațiile privind implicarea sa în presupusa fraudă. Arena a susținut, la rândul său, în declarațiile sale publice, că nu este autorul unei fraude și că el însuși ar fi fost victimă.

Creditul de 6 milioane de euro nu a mai venit

Potrivit anchetatorilor, mecanismul ar fi început în septembrie 2021.

Procurorii susțin că trei persoane - doi cetățeni români, de 64 și 47 de ani, și un italian de 56 de ani - ar fi format un grup care a acționat în România și Marea Britanie. Liderul, românul de 64 de ani, ar fi atribuit celorlalți roluri și i-ar fi prezentat drept oameni de afaceri capabili să faciliteze finanțări internaționale.

Persoanei vătămate i-ar fi fost promisă finanțarea de șase milioane de euro.

Creditul nu s-a materializat.

Ulterior, potrivit DIICOT, i-ar fi fost prezentată posibilitatea unei finanțări și mai mari, de 15 milioane de euro, dacă depunea încă o garanție. Victima ar mai fi transferat 100.000 de euro.

De aici rezultă prejudiciul de peste 1,1 milioane de euro cercetat astăzi.

După MIGOM apare o a doua companie elvețiană

Povestea nu se termină odată cu eșecul creditului.

După ce Răzvan Leu a început să își ceară banii înapoi, în documentele și mesajele făcute publice anterior apare o altă societate elvețiană: Mercando Green Technology AG, cu sediul în cantonul Zug.

Potrivit materialelor din dosar și investigațiilor jurnalistice, compania ar fi fost prezentată în 2023 ca parte a unei soluții prin care Leu urma să își recupereze banii.

La 19 iulie 2023, apare un contract de creditare cu Mercando. În aceeași zi, potrivit conversațiilor publicate anterior de Digi24, Georgescu îi transmitea omului de afaceri că situația „se rezolvă". Nu există însă, în datele disponibile public, dovada că documentul trimis în acea conversație era chiar contractul cu Mercando.

Compania Mercando nu este menționată în comunicatul DIICOT transmis luni, astfel încât orice alte conexiuni atribuite acesteia trebuie tratate separat de acuzațiile oficiale din actualul dosar.

Întrebarea-cheie rămasă fără răspuns: unde au ajuns efectiv banii

Documentele publicate până acum permit reconstituirea unei părți importante a mecanismului:

finanțare promisă de 6 milioane de euro → garanție de peste 1,1 milioane → Wealth Bank/Arena și intermedierea Rusen → cont MIGOM la InCore Bank, în Elveția.

Dar lipsește încă ultima piesă.

DIICOT nu a comunicat public traseul complet al banilor după transfer și nici dacă suma a rămas în circuitul MIGOM sau a fost mutată ulterior către alte conturi ori entități.

Ancheta procurorilor români a presupus și obținerea de informații din alte jurisdicții, iar actualele percheziții marchează o nouă etapă a dosarului.

Călin Georgescu, Ionel Rusen și Massimiliano Arena beneficiază de prezumția de nevinovăție, iar existența unor relații comerciale sau apariția unor societăți în documentele financiare nu reprezintă, prin ea însăși, dovada săvârșirii unei infracțiuni.