Un experiment cu un rezultat inedit arată că nu trăim în cea mai bună dintre lumile posibile, nici măcar în cel mai bun univers

Simpla noastră existență ca specie implică faptul că, teoretic, ar putea exista și alte ființe inteligente în Univers. Nu știm dacă Terra este cea mai bună planetă dintre toate. Tot teoretic, ar putea exista planete mult mai bune decât a noastră.

Plecând de la această idee, un grup de astronomi din Marea Britanie și Elveția a dus întrebările la un nou nivel. Mai exact, trăim în cel mai bune Univers posibil? Răspunsul, oferit tot de ei, pare a fi unul negativ.

În singura carte pe care a scris-o vreodată, Teodiceea, filosoful german Gottfried Leibniz (1646 - 1716) prelua o idee expusă inițial de stoicii antici și postula faimoasa sa frază „totul se petrece cel mai bine în cea mai bună dintre lumile posibile".

Cu toate implicațiile filosofice și teologice ale afirmației, el făcea atunci referire la o infinitate de lumi. Sau, mai exact, la posibilitatea ca Divinitatea să fi putut crea o mulțime de alte lumi.

Iar raționamentul său, ironizat ulterior de Voltaire, se baza pe ideea că Divinitatea, ca arhitect suprem, a creat cea mai bună combinație de posibilități în ceea ce reprezintă cea mai bună dintre lumile posibile. Nu una perfectă, căci altfel ar fi creat noi zei.

În studiul pe care l-au publicat în revista Monthly Notices of the Royal Astronomical Society, astronomii de la universitatțile din Edinburgh și Geneva, au eliminat intervenția Divinității din ecuație și au dus această abordare strict pe domeniul fizicii teoretice și al astrofizicii.

Mai exact, au plecat de la faimoasa ecuație a lui Drake, cea care expune o formulă prin care se poate estima probabilitatea existenței vieții inteligente în Univers, și au aplicat-o nu la nivelul unui singur univers, ci la un întreg multivers.

Iar pentru această nouă abordare au luat în calcul un element ipotetic, pe care astrofizicianul american Frank Drake, dar și alți specialiști în domeniu, l-au omis în calculele lor inițiale, precum și variantele îmbunătățite ulterior ale formulei de calcul. Este vorba despre energia întunecată.

Energia întunecată este o formă ipotetică de energie prezentă în Univers. Cel puțin la nivel teoretic, existența ei poate explica expansiunea Universului, accelerarea acestei expansiuni, precum și multe dintre caracteristicile fizice pe care le putem observa în cosmos.

Cu toate acestea, nu avem nicio confirmare directă a existenței sale. Dacă ar exista însă, ea poate influența Universul la un nivel uriaș, iar una din aceste influențe, subliniată de autorii studiului, ar fi legată de apariția stelelor.

Conform datelor prezentate de cercetătorii britanici și elvețieni, eficiența transformării materiei ordinare în stele este de circa 23%. Iar asta se râsfrânge asupra probabilității vieții căci, fără stele, viața nu ar putea exista. Cel puțin nu așa cum o înțelegem noi.

Echipa de astronomi a efectuat mai multe simulări computerizate în care a creat universuri teoretice în care valorile energiei întunecate merg de la absența totală până la unele de 100.000 de ori mai mari decât cele care ar exista în propriul nostru Univers.

Modelul de calcul oferit în studiu prezintă tipare ale eficienței formării stelelor în funcție de valorile densității energiei întunecate. Iar rezultatele au arătat că, pentru valori mai mari ale energiei întunecate decât cele din Universul nostru, eficiența formării stelelor ar crește la 27%.

Acesta ar fi procentajul optim. De aici, logica e simplă. Mai multe stele, mai multe șanse ca viața inteligentă să apară pe undeva.

Concluzia? Nu trăim în cel mai bun Univers posibil, sau măcar în cel mai propice pentru apariția vieții inteligente. Interesant este însă, iar acest fapt este subliniat chiar de către autori, că atributele Universului nostru sunt foarte apropiate de cele optime, care ar permite crearea celui mai mare număr de stele.