Strigătul călugărilor din Sfântul Munte Athos, după decizia Bisericii Ortodoxe Române: "Acum e momentul să vorbim, să ne apărăm țara și sufletul!"

Decizia Patriarhiei Române de a interzice preoților să îndrume credincioșii în alegerile prezidențiale a stârnit reacții, culminând cu un mesaj vehement din partea călugărilor din Sfântul Munte Athos. Mesajul exprimă nemulțumirea față de poziția BOR, subliniind pericolele tăcerii și acuzând o îndepărtare de valorile tradiționale.

„De ce preoții tac?"

„De ce Patriarhia Română și preoții duhovnici dau canon pentru păcate împotriva firii, dar acum sunt opriți să vorbească despre cine să fie ales? De ce trebuie să ne bage pe gât o femeie care se pronunță ferm pentru introducerea dreptului constituțional la avort?Dacă preoții tac, duhovnicii tac, patriarhul tace, episcopii tac, mitropoliții tac, atunci ce vom răspunde înaintea lui Dumnezeu? Acum trebuie să vorbească toți, să ridice țara din mocirlă!", spun călugări român din Sfântul Munte Athos pentru STIRIPESURSE.RO.

Mesajul continuă cu acuzații grave la adresa tăcerii BOR:

„Se poate opri acest dezastru cu vorba și cu înțelepciunea preoților și episcopilor, dar de ce le-au interzis să vorbească? Ca să fie de acord cu homosexualii? Ca să le dea copii? De ce trebuie să ia de la familiile normale? De ce nu pun întrebări, de ce nu se opun? Ferească Dumnezeu de revolta oamenilor, că mare vărsare de sânge va fi! Unde-i Cleopa? Unde-i Arsenie Boca? Unde-s mucenicii? Dacă patriarhul și preoții tac, cine mai apără valorile creștine? Acum e momentul să vorbim, să ne apărăm țara și sufletul!", continuă mesajul călugărilor athoniți.

Călin Georgescu reprezintă o opțiune „creștină și patriotică", în opoziție cu ceea ce ei numesc „spurcăciunea" promovată de forțele seculare.

Mesajul, deși exprimat într-un limbaj vehement și uneori radical, pune în lumină o întrebare esențială: Cum se poziționează Biserica Ortodoxă Română în fața unei societăți din ce în ce mai polarizate și mai îndepărtate de valorile tradiționale?

Prin interzicerea preoților de a îndruma credincioșii în alegeri, BOR riscă să fie percepută ca fiind ruptă de nevoile și preocupările comunității creștine pe care o reprezintă. Într-un context în care valorile tradiționale sunt adesea contestate, tăcerea Bisericii poate fi interpretată ca o complicitate sau ca o lipsă de direcție.

Criticile călugărului athonit aduc în prim-plan tensiunile dintre misiunea spirituală a BOR și presiunile unei societăți în schimbare. Rămâne de văzut dacă Patriarhia Română va răspunde acestor acuzații sau dacă va continua să adopte o poziție de neutralitate în fața unor alegeri care, pentru mulți credincioși, reprezintă mai mult decât o simplă opțiune politică.