Slujba de canonizare a părintelui Arsenie Boca: Zeci de pelerini au avut nevoie de ajutor medical

Echipajele medicale prezente la Mănăstirea Prislop, unde au avut loc ceremoniile de canonizare a lui Arsenie Boca, au acordat vineri asistenţă unui număr de 24 de pelerini, doi dintre aceştia - un adult şi un copil - necesitând transport la spital, transmite ISU Hunedoara.

În total, vineri, 24 de persoane au fost asistate medical: 22 de adulţi şi 2 copii. Dintre acestea, 2 persoane, un minor de 13 ani şi un 1 adult, au fost transportate la spital pentru investigaţii suplimentare, indică sursa citată.

Conform ISU Hunedoara, pentru a-i sprijini pe cei aflaţi în dificultate au fost prezente, alături de pompieri, şi echipaje medicale ale Serviciului de Ambulanţă Judeţean Hunedoara şi ale UPU - SMURD, dar şi de la Asociaţia „SALVITAL".

„Colegii noştri vor rămâne în continuare la Prislop, până duminică, pentru a se asigura că fiecare moment al acestui eveniment se desfăşoară în cele mai bune condiţii", dau asigurări reprezentanţii ISU.

Ei au si câteva recomandări pentru pelerini: „Utilizaţi cu atenţie lumânările şi candelele aprinse; evitaţi deplasarea cu lumânări aprinse în autovehicule; păstraţi libere căile de evacuare; parcaţi astfel încât autospecialele de intervenţie să poată avea acces în orice moment".

Peste 15.000 de crendincioşi au participat, vineri, la ceremonia de proclamare locală a canonizării Sfântului Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop.

La mijlocul lunii iulie a anului trecut, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a aprobat 16 canonizări, printre care cele ale lui Dumitru Stăniloae, Arsenie Boca şi Ilie Cleopa. Potrivit deciziei BOR, părintele Arsenie Boca, a fost canonizat cu titulatura „Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop" şi este sărbătorit în ziua de 28 noiembrie.

Cine a fost Arsenie Boca, născut Zian Vălean Boca pe 29 septembrie 1910 în satul Vața de Sus, județul Hunedoara, a marcat profund spiritualitatea românească. Copilăria sa, petrecută într-un mediu rural tradițional, a pus bazele unei personalități complexe și a unei vocații remarcabile.

Părinții săi, Iosif și Cristina Boca, țărani ortodocși cu o credință puternică, au influențat formarea sa timpurie. Plecarea tatălui în America pentru a câștiga bani a lăsat o amprentă asupra familiei, iar moartea surorii sale Viorela în 1913 l-a afectat profund pe tânărul Zian.

Bunica sa a jucat un rol crucial în dezvoltarea sa spirituală, inițiindu-l în tainele plantelor medicinale și ale descântecelor populare. Această experiență a trezit interesul său pentru medicina naturistă și legătura dintre spiritualitate și vindecare, aspecte care vor defini mai târziu abordarea sa holistică.

Încă din copilărie, Zian a manifestat o înclinație spre introspecție și probleme religioase. Educația sa formală la Liceul "Avram Iancu" din Brad, unde a excelat ca șef de promoție în 1929, a pus bazele unei formări intelectuale solide.

Parcursul său academic a continuat la Academia Teologică din Sibiu, absolvită în 1933. Concomitent, a urmat cursuri la Institutul de Arte Frumoase din București și la Facultatea de Medicină, demonstrând o curiozitate intelectuală remarcabilă și o dorință de a-și lărgi orizonturile cunoașterii.

Această perioadă formativă l-a expus la o varietate de influențe. S-a familiarizat cu scrierile Sfinților Părinți, dar și cu curente filozofice și spirituale orientale, care i-au modelat gândirea. Sinteza unică între tradiția ortodoxă și alte forme de spiritualitate va deveni o trăsătură definitorie a învățăturilor sale ulterioare.

Astfel, încă din tinerețe, Arsenie Boca s-a conturat ca o personalitate complexă, îmbinând o solidă pregătire teologică cu deschiderea spre alte domenii precum arta, medicina și filozofia. Această combinație de cunoștințe și experiențe a pus bazele pentru rolul său ulterior de lider spiritual și îndrumător, capabil să abordeze problemele umane dintr-o perspectivă holistică și inovatoare.

Intrarea lui Arsenie Boca pe calea monahală a marcat începutul unei perioade de intensă activitate spirituală și pastorală. În 1939, experiența sa de trei luni la Muntele Athos a avut un impact profund, consolidând vocația sa monahală și influențând viziunea sa spirituală.

Revenind în țară în 1940, a fost tuns în monahism la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, primind numele Arsenie. Aici a început o etapă crucială a activității sale, care l-a propulsat în atenția credincioșilor și a autorităților bisericești.

Activitatea sa monahală s-a concentrat în două centre spirituale importante:

1. Mănăstirea Sâmbăta de Sus (1940-1948): Ca stareț, părintele Arsenie a transformat mănăstirea într-un centru spiritual vibrant. Predicile sale, cunoscute pentru profunzimea teologică și relevanța practică, atrăgeau mii de credincioși.

2. Mănăstirea Prislop (1948-1959): În ciuda presiunilor crescânde din partea regimului comunist, părintele Arsenie a continuat să exercite o influență puternică asupra credincioșilor.

Abordarea sa pastorală era unică, îmbinând învățătura ortodoxă tradițională cu elemente de psihologie și medicină. Oferind sfaturi practice pentru probleme cotidiene, nu doar îndrumare spirituală, a atras mulți căutători spirituali, stârnind totodată controverse în rândul unor clerici mai conservatori.

Un aspect distinctiv al activității sale a fost utilizarea tehnicilor de sugestie și hipnoză pentru a ajuta oamenii să depășească diverse afecțiuni. Părintele Arsenie susținea că nu face minuni, ci doar îi ajută pe oameni să-și activeze propria putere de vindecare prin credință.

După ce a fost forțat să părăsească viața monahală în 1959, Arsenie Boca s-a dedicat picturii bisericești. Frescele sale, în special cele de la Biserica Drăgănescu, sunt considerate capodopere ale artei sacre moderne, îmbinând elemente tradiționale cu viziuni inovatoare și simbolism complex.

Chiar și după ce a fost obligat să trăiască în afara mănăstirii, părintele Arsenie a continuat să ofere îndrumare spirituală celor care îl căutau. S-a adaptat noilor condiții, găsind modalități creative de a-și continua misiunea spirituală în ciuda restricțiilor impuse de regimul comunist.

Viața monahală a lui Arsenie Boca a fost astfel marcată de o continuă căutare spirituală și de dorința de a găsi modalități noi de a transmite mesajul creștin într-o lume în schimbare rapidă. Impactul său asupra spiritualității românești a fost profund și durabil, influențând generații de credincioși și contribuind la revitalizarea vieții religioase în România post-comunistă.

Viața și activitatea părintelui Arsenie Boca au fost profund marcate de instaurarea regimului comunist în România. Popularitatea sa în rândul credincioșilor l-a adus inevitabil în atenția autorităților, rezultând într-o relație tensionată și complexă cu regimul.

Principalele momente de conflict cu autoritățile comuniste au inclus:

1. Prima arestare în 1945 la Râmnicu Vâlcea, când a fost eliberat după două săptămâni.

2. A doua arestare în 1948, când a fost acuzat de sprijinirea mișcării de rezistență anticomunistă din Munții Făgăraș.

3. Detenția administrativă la Canalul Dunăre-Marea Neagră între 1950-1951.

4. Arestul la Timișoara, Jilava și Oradea în perioada 1955-1956.

În ciuda acestor persecuții, părintele Arsenie a reușit să-și mențină influența spirituală, adaptându-și metodele de comunicare cu credincioșii la noile condiții impuse de regim. El a folosit adesea limbajul simbolic și alegoric în predicile și scrierile sale pentru a transmite mesaje spirituale fără a atrage atenția nedorită a autorităților.

Un aspect mai puțin cunoscut al relației sale cu autoritățile comuniste este modul în care a folosit cunoștințele sale de psihologie pentru a rezista interogatoriilor. Conform unor mărturii din dosarele Securității, Arsenie Boca reușea adesea să deruteze anchetatorii prin răspunsuri ambigue sau prin tehnici de sugestie mentală.

În 1959, regimul a reușit să-l îndepărteze definitiv din monahism, acuzându-l de nereguli financiare. Această decizie a fost revocată postum în 1998, reabilitându-i memoria în cadrul Bisericii Ortodoxe Române. Forțat să trăiască ca civil, Arsenie Boca s-a concentrat pe pictura bisericească, folosind arta ca un mijloc subtil de a transmite mesaje spirituale și chiar critici voalate la adresa regimului.

Un exemplu în acest sens este fresca de la Biserica Drăgănescu, care conține simboluri și alegorii ce pot fi interpretate ca referințe la situația politică a vremii. Această operă artistică reprezintă nu doar o expresie a viziunii sale spirituale, ci și o formă de rezistență culturală în fața opresiunii ideologice.

Relația complexă a părintelui Arsenie cu regimul comunist a contribuit la consolidarea statutului său de figură martirică în ochii multora. Această percepție a alimentat cultul său popular după 1989, transformându-l într-un simbol al rezistenței spirituale în fața opresiunii.