Revolta tinerilor care refuză să utilizeze inteligența artificială

În rândul tinerilor de pretutindeni, a apărut un nou trend care provoacă controverse intense. Este vorba despre cei care refuză în totalitate utilizarea inteligenței artificiale (AI), invocând rațiuni de ordin moral. Pentru ei, această abținere nu este o simplă preferință privind tehnologia, ci o declarație de principiu. Este modalitatea lor de a se opune modului în care algoritmii ajung să structureze profund domenii precum creația, piața muncii, procesul cognitiv și chiar impactul asupra mediului.

Pe măsură ce AI-ul a devenit o prezență omniprezentă în învățământ, artă, industrie și în acțiunile cotidiene minore, atitudinea inițială de scepticism s-a transformat într-o poziție civică fermă. Fenomenul s-a extins rapid, în paralel cu întrebările care nu mai pot fi ocolite: cât de etică este folosirea unor sisteme care învață din operele altora fără permisiune explicită? Ce costuri ascunse are această eficiență tehnologică?

Cum se schimbă creativitatea umană sub presiunea instrumentelor care promit rezultate în câteva secunde? Pentru Bella, o studentă de 21 de ani din Republica Cehă, momentul de cotitură a venit odată cu un concurs de design. A aflat că o lucrare generată integral de un sistem AI fusese acceptată în competiție. După ani de studiu și exercițiu, gândul de a concura cu o imagine produsă instantaneu de o mașină i s-a părut nedrept și degradant. Decizia ei a fost drastică: renunțare completă la utilizarea AI.

Cazul Bellei nu este singular. Tot mai mulți tineri simt că, în zonele creative, apelul la modele generative seamănă cu o trădare a efortului uman. Argumentul central este clar: aceste modele nu creează din vid, ci recompun, combină și rearanjează opere existente, adesea fără acordul autorilor. Pentru ei, e o formă modernă de plagiat, ascunsă sub promisiunea progresului. Teama nu se oprește la etică. Există îngrijorarea că algoritmii vor distorsiona competițiile, piața muncii și felul în care înțelegem meritul artistic.

Dacă o mașină poate produce texte sau imagini într-un ritm imposibil de egalat, ce loc mai rămâne, în timp, pentru un om care muncește cu răbdare, cu încercări, cu erori și corecturi? Această neliniște alimentează un nou tip de activism digital. Comunitățile Anti-AI s-au organizat rapid. Un exemplu vizibil este r/antiai, un subreddit născut la scurt timp după apariția ChatGPT, în 2022. În scurt timp, a adunat peste 70.000 de membri activi, iar discuțiile de acolo au conturul unei mișcări articulate.

Temele recurente delimitează câmpul de luptă: drepturile de autor ale creatorilor, dependența de algoritmi și erodarea gândirii critice. Cifrele invocate sunt greu de ignorat.  Îngrijorarea se extinde la nivel cognitiv. Un studiu realizat la MIT indică faptul că persoanele care se bazează pe AI pentru scrierea eseurilor manifestă niveluri mai scăzute de activitate cerebrală comparativ cu cei care își compun textele singuri. Au apărut inclusiv dificultăți în a înțelege și a cita corect materialul generat, iar performanțele lingvistice și neuronale s-au dovedit inferioare.

Pentru comunitatea Anti-AI, acesta este un semnal că, dincolo de productivitatea aparentă, tehnologia poate eroda, discret, tocmai capacitățile pe care ar trebui să le sprijine. Dar renunțarea nu este simplă. Inteligența artificială a devenit omniprezentă: în școli, la locul de muncă, în servicii publice, în aplicațiile personale, în platformele creative. Tentația este mare, mai ales când promite ordine în haosul cotidian și rapiditate acolo unde timpul nu ajunge.

Tocmai de aceea, activiștii insistă că limitele morale trebuie să fie stabilite de oameni, nu de algoritmi. Disputa se învârte în jurul unei dileme centrale: poate deveni AI un instrument etic? Criticii vorbesc despre un „plagiat structural", inerent modelelor generative. Sistemele agregă, distilează și rescriu informații extrase din milioane de articole, postări și opere publice; oricât de sofisticat ar fi procesul, rezultatul rămâne un compozit construit pe munca altora. În fața acestei realități, apar două direcții de acțiune.

Una cere reguli ferme: interzicerea completă a utilizării AI în mediul universitar, dezvoltarea unor instrumente solide de detectare a conținutului generat automat și norme mai stricte pentru competițiile artistice. Cealaltă pune accentul pe educație și responsabilitate: nu o interdicție totală, ci o cultură a utilizării conștiente, care să recunoască sursele, să marcheze clar intervenția algoritmică și să protejeze munca originală.

De cealaltă parte a balanței stau beneficiile incontestabile la nivel individual. Pentru mulți, AI înseamnă acces rapid la informație, sprijin în învățare, ajutor pentru cei care se luptă cu exprimarea sau organizarea ideilor. Pentru unii utilizatori, instrumentele automatizate nu înlocuiesc efortul, ci îl ordonează. Devine un accelerator al dezvoltării personale.