O soluție demnă de un roman SF: "Să fie lumină!"

În nordul Italiei, există un sat numit Viganella care este situat pe fundul unei văi atât de adânci, încât munții din jur blochează complet lumina soarelui timp de 83 de zile pe an, în timpul iernii. Satul rămânea în întuneric și frig din noiembrie până în februarie.

În 2006, primarul și un arhitect au venit cu o soluție demnă de un roman SF: au instalat o oglindă uriașă de oțel (40 de metri pătrați), controlată de computer, pe vârful muntelui opus. Oglinda urmărește mișcarea soarelui și reflectă lumina direct în piața centrală a satului, oferindu-le locuitorilor un „soare artificial" care le permite să socializeze la lumină chiar și în inima iernii.

Problema geografică a satului Viganella este veche de secole și este cauzată de poziționarea sa în valea Antrona, la poalele unor versanți abrupți. Muntele din partea sudică este atât de înalt încât, pe măsură ce traiectoria soarelui coboară pe cer în timpul iernii, razele nu mai pot trece peste creastă pentru a ajunge la casele oamenilor. Timp de generații, localnicii au trăit cu o „umbră lungă" care începea pe 11 noiembrie și se termina abia pe 2 februarie, perioadă marcată de frig accentuat și o stare generală de melancolie în comunitate.

Ideea oglinzii a aparținut primarului de atunci, Pierfranco Midali, care a colaborat cu arhitectul Giacomo Bonzani. Inițial, propunerea a fost întâmpinată cu mult scepticism și chiar amuzament, fiind considerată o fantezie imposibil de realizat sau prea costisitoare pentru un sat mic cu mai puțin de 200 de locuitori. Totuși, primarul a insistat, argumentând că lipsa luminii naturale contribuie la depopularea zonei și la scăderea calității vieții, convingând în cele din urmă autoritățile regionale să finanțeze proiectul experimental.

Dispozitivul instalat nu este o simplă bucată de metal, ci o piesă de inginerie sofisticată, amplasată la o altitudine de 1.100 de metri, cu aproximativ 500 de metri deasupra satului. Oglinda măsoară 8 metri lățime și 5 metri înălțime și este realizată dintr-o foaie de oțel special periat, nu din sticlă. Alegerea oțelului a fost crucială pentru durabilitate și siguranță, rezistând la intemperii și eliminând riscul de a se sparge în bucăți care ar putea cădea pe versant.

Sistemul funcționează pe baza unui software astronomic care calculează exact poziția soarelui în fiecare moment al zilei. Oglinda este montată pe un braț motorizat care o rotește și o înclină în timp real, urmărind arcul solar pe cer. Astfel, unghiul de reflexie este ajustat continuu pentru a menține fasciculul de lumină fixat pe un singur punct: piața principală din fața bisericii, locul tradițional de întâlnire al sătenilor.

Fără această monitorizare computerizată constantă, lumina reflectată s-ar deplasa rapid prin sat odată cu mișcarea Pământului, fiind vizibilă în piață doar pentru câteva minute. Tehnologia heliostatului asigură o iluminare constantă timp de aproximativ șase ore pe zi în perioada cea mai întunecată a anului. Dispozitivul este complet autonom, fiind alimentat cu energie solară în timpul zilei și intrând într-o poziție orizontală de repaus pe timpul nopții pentru a se proteja de vânt și depunerile de zăpadă.

Lumina reflectată nu are aceeași intensitate ca soarele direct de vară, ci este comparabilă cu lumina unei după-amiezi târzii de primăvară. Inginerii au calculat reflexia astfel încât să nu fie orbitoare sau periculoasă pentru ochi; ea oferă luminozitate și o ușoară căldură, suficientă pentru a schimba atmosfera locului. Înainte de oglindă, piața era pustie în lunile de iarnă; după instalare, oamenii au început să iasă din case, să citească ziarul pe bănci sau pur și simplu să stea de vorbă sub „raza" salvatoare.

Proiectul a costat aproximativ 100.000 de euro, o sumă considerată inițial mare, dar care s-a dovedit a fi o investiție excelentă pe termen lung. Vestea despre „satul cu propriul soare" a făcut înconjurul lumii, atrăgând echipe de televiziune, turiști și curioși, revitalizând economia locală. Ceea ce trebuia să fie doar o soluție de confort pentru rezidenți a devenit o atracție turistică unică, punând Viganella pe harta internațională.

Succesul experimentului italian a inspirat și alte comunități aflate în situații geografice similare. În 2013, orașul Rjukan din Norvegia, situat și el într-o vale adâncă lipsită de soare iarna, a instalat un sistem similar, dar de dimensiuni mai mari, format din trei oglinzi uriașe. Inginerii norvegieni au vizitat Viganella pentru a studia tehnologia, validând astfel ingeniozitatea soluției găsite de italieni cu șapte ani înainte.

Astăzi, oglinda din Viganella este curățată și întreținută anual, continuând să funcționeze perfect. Pe data de 2 februarie, când soarele natural reușește în sfârșit să treacă peste munte, sistemul este oprit, iar satul sărbătorește întoarcerea luminii naturale. Această invenție rămâne un exemplu strălucit de cum știința și creativitatea umană pot corecta dezavantajele naturii, aducând lumină acolo unde geografia a dictat întuneric.