Motivul pentru care avioanele de pasageri nu zboară deasupra Antarcticii: această decizie a fost stabilită în anii 1950

Avioanele de pasageri comerciale preferă să ocolească Antarctica, alegând rute de zbor alternative. Această preferință este determinată de reglementările riguroase impuse de Organizația Aviației Civile Internaționale (OACI), în special de regulile referitoare la Operațiuni Extinse (ETOPS).

Cunoscut sub numele de Long Range Twin Engine Aircraft Operating Performance Standards, ETOPS stipulează că avioanele cu două motoare pot zbura doar pe rute pe care pot ajunge la un aerodrom adecvat în 60 de minute, o restricție care le descalifică pe multe avioane să traverseze zone precum deșerturile, oceanele și regiunile polare. Cu toate acestea, această limitare a evoluat, permițând unor modele cu două motoare să efectueze zboruri pe distanțe lungi care erau anterior interzise.

Prin urmare, o aeronavă certificată ETOPS este capabilă să zboare la o distanță maximă de 60 de minute de un aeroport în caz de defecțiune a unui motor, garantând o aterizare sigură doar cu celălalt motor. Această regulă a fost stabilită în anii 1950, o perioadă în care avioanele cu două motoare erau mai puțin fiabile, iar un interval de 60 de minute pentru a ajunge la un aeroport alternativ era considerat adecvat pentru situațiile de urgență.

Distanțele mari și numărul limitat de aeroporturi din Antarctica fac ca respectarea acestor reglementări să fie dificilă. Întinderea vastă și îndepărtată a Antarcticii nu are infrastructura necesară pentru zboruri comerciale regulate. Cu un deficit de aeroporturi și stații de realimentare, traversarea continentului ridică obstacole logistice pe care companiile aeriene ezită să le depășească.

În plus, mediul ostil din Antarctica, caracterizat de temperaturi care scad până la -70°C, prezintă riscuri semnificative pentru aeronave. Aceste condiții extreme pot afecta performanța motoarelor și a sistemelor hidraulice, existând riscul de înghețare a combustibilului de aviație la temperaturi sub -47°C. Vânturile puternice și furtunile de zăpadă de pe continent cresc probabilitatea accidentelor, ceea ce face ca această rută să nu fie de dorit pentru zborurile comerciale.

În cazul unei aterizări de urgență în astfel de condiții inospitaliere, pasagerii ar avea nevoie de îmbrăcăminte specializată pentru a rezista la frigul extrem, o eventualitate pentru care companiile aeriene sunt reticente să se pregătească, având în vedere că nu este practic să echipeze zborurile cu un set complet de echipament de iarnă pentru fiecare pasager.

În afară de provocările logistice și operaționale, viabilitatea economică a zborului deasupra Polului Sud rămâne îndoielnică. Cererea de călătorii aeriene între punctele din emisfera sudică este semnificativ mai mică în comparație cu cea din emisfera nordică, ceea ce face mai puțin atractivă pentru companiile aeriene investiția în rutele polare.

În cele mai multe cazuri, rutele alternative care ocolesc Antarctica oferă timpi de călătorie mai scurți și o eficiență economică mai mare. De exemplu, zborurile între Australia și America de Sud urmează adesea o rută care ocolește vârful sudic al Africii, evitând condițiile dure și limitările logistice din regiunea Antarcticii.

Deși zborurile comerciale evită în general Antarctica, există și excepții de la această regulă. Zborurile specializate, în principal pentru cercetare științifică și turism, se aventurează pe continent. Aceste zboruri utilizează adesea aeronave specializate și echipaje instruite pentru operațiunile polare.