Descoperirea care schimbă tot ce știm despre daci. Ce au găsit oamenii de știință care au „scanat" Sarmizegetusa Regia

Oamenii de știință au cercetat de peste două secole Sarmizegetusa Regia, însă descoperirile pe care le-au făcut recent cu ajutorul tehnologiei LIDAR, de scanare prin satelit oferă o perspectivă cu totul diferită asupra așezărilor dacice.

Cetățile dacice din Munții Orăștiei au stârnit fascinația românilor, însă oamenii de știință au cercetat în detaliu doar o mică parte a așezărilor antice, a căror istorie a început - arată datele disponibile în prezent - în secolul I î. Hr.

Primele săpături care au dus la dezvelirea unora dintre monumentele istorice au avut loc în primii ani ai secolului al XIX-lea. În acei ani, localnicii din ținutul Orăștiei au fost cuprinși de „febra aurului", după descoperirea mai multor tezaure valoroase în munții care adăposteau rămășițele așezărilor dacice.

Autoritățile din Transilvania, aflată atunci sub conducerea habsburgică, au încercat să pună sub control militar zona Sarmizegetusei Regia, scormonită de români, și au folosit mineri pentru a săpa printre ruine, în căutarea comorilor legendare. Nu au descoperit aur, însă au dezvelit vestigii valoroase.

Cele mai ample campanii de cercetare arheologică din ținutul cetăților dacice din Hunedoara (video) au avut loc în anii ‘50 și ‘60 și au dus la dezvelirea mai multor temple și edificii din Sarmizegetusa Regia, Costești, Blidaru, Piatra Roșie, Fețele Albe și Căpâlna și la identificarea unor situri aproape necunoscute până atunci.

Săpăturile au vizat însă doar zonele cu monumente, adică un teritoriu infim din cei peste 200 de kilometri pătrați ai întinderii care cuprinde cetățile dacice din Munții Orăștiei. În ciuda restrângerii suprafeței cercetate, unele dintre situri au fost cercetate doar sporadic în ultimele decenii. Pădurile le-au înghițit complet, iar trecerea timpului a șters o mare parte din rămășițele lor.

În deceniile trecute, arheologii au identificat în jurul fortificațiilor antice clădite pe coamele dealurilor rămășițele unora dintre numeroasele terase amenajate de oameni, prin excavarea pământului și a stâncii, pentru a nivela astfel zonele de pantă.

Cele mai multe terase antropice au fost observate la Sarmizegetusa Regia. Aici, potrivit arheologilor, sute de mii de metri cubi de pământ și piatră au fost excavați pentru a fi folosiți la transformarea unor mici terase naturale și a pantelor, în peste o sută de terase create de om, cu lungimi și lățimi de zeci de metri.

Marile terase ale capitalei dacilor (IX, X, XI), pe care au fost ridicate templele, erau protejate de ziduri puternice, menite să împiedice alunecarea acestora. Erau protejate și dinspre deal și din părțile laterale de alte ziduri mai mici ca dimensiuni, toate construite în tehnica murus Dacicus.

„Cu ajutorul zidurilor s-a asigurat stabilitatea uriașelor mase de umplutură ale teraselor a IX-a, a X-a și a XI-a. Mai mult, cele trei terase sunt etajate și de fiecare dată terasa inferioară este mai lungă decât cea aflată deasupra ei, astfel că zidul de susținere a terasei superioare îndeplinea, concomitent, și funcția de a proteja pe cealaltă. Dispunerea în trepte a celor trei terase, închise de puternicele și impozantele lor ziduri albe de calcar trebuie să fi fost impresionantă, amintind, cu păstrarea proporțiilor, imaginea Pergamului antic", informa arheologul Ioan Glodariu, cu o activitate de peste 40 de ani în cercetarea așezărilor dacice.

Alte câteva zeci de terase antropice au fost identificate în deceniile trecute de arheologii care au cercetat cetățile dacice Costești, Blidaru, Vârful lui Hulpe, Piatra Roșie și Fețele Albe.

Cercetările realizate în ultimii ani, cu ajutorul tehnologiei LIDAR (de scanare și cartografiere a terenului prin satelit) au dus la identificarea unui număr impresionant de terase antice, mult mai mare decât cel stabilit de arheologi, începând din anii '50.

Zona cetăților dacice a fost scanată începând din anul 2011, iar în ultimii ani mai multe studii au interpretat descoperirile făcute aici pe baza instrumentelor LIDAR.

Unul dintre ele arată că înainte de a fi cucerită de romani, la începutul secolului al doilea, zona Sarmizegetusei Regia era mult mai intens locuită decât se credea până acum. De asemenea, cercetarea cu ajutorul tehnologiei LIDAR oferă informații despre centrele de putere în jurul cărora gravitau numeroasele așezări dacice.

„Au fost identificate aproape 2.000 de terase și platforme artificiale legate de așezări deschise aparent în diferite grade de agregare, variind de la gospodării și cătune izolate până la alipiri mai mari", arătau cercetătorii Ioana A. Oltean și João Fonte, în studiul „Microtopografii ale așezărilor montane dacice și ale tendințelor de agregare comunitară în Munții Orăștiei, România".

Autorii cercetării arătau că multe dintre așezările înființate de antici gravitau în jurul cetăților Sarmizegetusa Regia și Vârful lui Hulpe (video) - ultima dintre ele mai puțin cercetată de specialiști.

În timp ce oamenii de știință din secolul XX au observat că pe dealul Grădiștea Muncelului, în zona de vest, sud și est de la poalele Sarmizegetusei au fost realizate cel puțin 100 de terase artificiale, cercetările recente cu tehnologia LIDAR confirmă existența mai multor astfel de edificii.

„Setul nostru de date indică totuși că aproximativ 430 de terase și platforme de case au fost amplasate numai pe dealul Grădiștea Muncelului, extinzând semnificativ estimările anterioare privind întinderea și densitatea acestei așezări. Analiza densității nucleului demonstrează nu numai că, de departe, cea mai mare concentrare de activitate a fost în zona de la vest de deal, dar și că această zonă de așezare de mare densitate se extinde mai spre nord dincolo de acel deal, pe versanții sudici ai dealului Muncelu în zona Feţele Albe şi Şesul cu Brânză. Acest lucru aduce potențial întinderea totală a Sarmizegetusa Regia la aproximativ 650 de terase și platforme de așezări antice", arată autorii cercetării.

Aproape 100 de terase artificiale au fost identificate și în zona fortificației Vârful lui Hulpe, aflată la circa cinci kilometri, peste dealuri, de Sarmizegetusa Regia.

În anii ‘50, când așezarea a fost cercetată de arheologi, în vecinătatea ei, pe dealul numit Fața Cetei, aceștia au identificat 40-50 de terase antice, care arătau că zona era intens locuită în vremea dacilor.

Tot aici, ca și la Sarmizegetusa Regia, au fost găsite numeroase piese de ceramică dacică pictată și un depozit de obiecte de fier. În apropiere de Vârful lui Hulpe, în locul numit Râpa cu Galbeni, în jurul anului 1800 au fost scoase la iveală mari tezaure de aur, pe care localnicii nu le-au mai putut păstra sub tăcere, aşa cum s-a întâmplat în alte cazuri.

Cetățile dacice Costești, Blidaru, Fețele albe și Piatra Roșie și dealurile din jurul Sarmizegetusei Regia aveau și ele o densitate mare de astfel de terase și de platforme artificiale, posibile baze ale unor edificii folosite ca locuințe în Antichitate. Nu toate terasele erau locuite însă de oameni, arată cercetătorii.

„Săpate în pantă, terasele sunt alungite și variază de la sub 20 metri până la peste 100 metri lungime. Multe sunt destul de înguste, uneori chiar mai mici de 10 metri. În schimb, platformele sunt elemente circulare ridicate, majoritatea măsurând aproximativ 15-20 metri în diametru sau mai mare. Aspectul lor general ca movile joase seamănă cu tumulele funerare puternic erodate, în concordanță cu interpretările anterioare ale unor astfel de trăsături de pe dealurile Rudele și Meleia, unde săpăturile ulterioare au confirmat rolul lor ca poziții pentru case rotunde", arătau Ioana A. Oltean și João Fonte.

Cele mai multe terase artificiale se află pe pante abrupte, iar platformele - care ar fi păstrat rămășițe ale unor edificii rotunde erau fie pe dealuri, fie pe terase artificiale.

Majoritatea au fost identificate la altitudini mai mici de 1.200 de metri, pe pantele sudice și sud-estice ale dealurilor. După cucerirea Sarmizegetusei Regia, așezările au fost părăsite, iar cu timpul au fost acoperite de păduri.