Conferința pentru mediu s-a blocat la bani. Țările bogate nu mai vor să plătească pentru națiunile mici, sărace sau în curs de dezvoltare

Negocieri între aproape 200 de ţări continuă în prelungire, sâmbătă, la Conferinţa ONU privind modificările climatice, la Baku, după ce ţările în curs de dezvoltare au respins o primă ofertă a unui angajament financiar a ţărilor bogate.

Ţările bogate, în principal Uniunea Europeană (UE) şi Statele Unite, au arătat cărţile în cea de-a 12-a şi ultima zi oficială a COP29, vineri, şi au propus să-şi crească angajamentul finanţărilor climatice ale ţărilor mai sărace de la 100 de miliarde de dolari pe an, cât este în prezent, la 250 de miliarde de dolari pe an până în 2035.

Această sumă este respinsă ca "inacceptabilă" de către ţările africane, având în vedere catastrofele pe care le suferă şi nevoile lor uriaşe de energie. Ţările insulare mici au denunţat un "dispreţ" faţă de "popoarele (lor) vulnerabile" şi au subliniat că, ţinând cont de inflaţie, efortul financiar real va fi mai mic.

Ţările în curs de dezvoltare şi-au estimat cererea între 500 şi 1.300 de miliarde de dolari pe an, pentru a fi ajutate să iasă din energiile fosile şi să se adapteze la modificările climatice. Cifra ar trebui să fie mai degrabă 300 de miliarde şi nu 250, au reacţionat economioştii celebri, mandataţi de către ONU, Amar Bhattacharya, Vera Songwe şi Nicholas Stern.

Rămâne de văzut dacă Occidentul va accepta să-şi revizuiască oferta în creştere. Orice acord la COP29 este necesar să fie adoptat printr-un consens al tuturor ţărilor. Însă europenii se află sub presiune bugetară şi politică. Statele Unite au avertizat că 250 de miliarde de dolari pe an reprezintă deja un efort "extraordinar" faţă de angajamentul actual.

În mod paradoxal, negocierile ar avea "în vedere o zonă de aterizare", apreciază unul dintre cei mai fini experţi ai finanţelor climatice, Avinash Persaud, de la Banca Interamericană de Dezvoltare, cu condiţia să se accepte un truism al unor negocieri multilaterale, şi anume "nimeni nu va pleca de la Baku fără un gist amar în gură", declară expertul.

Proiectul acordului stabileşte, în mod separat, un obiectiv ambiţios de colectare a unui total de 1.300 de miliarde de dolari pe an până în 2035, destinat ţărilor în curs de dezvoltare, un total care include cele 250 de miliarde ale ţărilor dezvoltate şi alte surse de finanţare - multilaterală, privată, taxe, alte ţări din Sud.

Finanţarea climatică constă în împrumuturi şi donaţii ale unor ţări dezvoltate, în numele responsabilităţii lor istorice în modificările climatice, cu scopul de a ajuta ţările în curs de dezvoltare să înfrunte o climă tot mai distructivă şi să investească în energii cu emisi reduse de carbon.

Uniunea Europeană poartă altă luptă. Ea negociază "ambiţii" mai mari în reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, însă se opune producătorilor de petrol, conduşi de grupul arab. Un succes - pentru moment - al unei componente a proiectului acordului este menţionarea explicită a tranziţiei verzi către ieşirea din energiile fosile, o formulare smulsă la COP28, anul trecut.

China a trasat o linie roşie la Baku. Ea nu vrea nicio obligaţie financiară. Nici nu vrea să audă de negocierea regilii ONU din 1992 care prevede că responsabilitatea finanţării climatice revine ţărilor dezvoltate. Ea nu poate decât să fie mulţumită de ultima versiune a proiectului acordului, care "invită" ţările în curs de dezvoltare, din care China face în mod oficial parte, "să furnizeze contribuţii suplimentare".