Cercetătorii au descoperit "cristalul etern" care poate stoca informatia pentru totdeauna la nivel cuantic - 360 de TB în 5 dimensiuni

Fizicienii au prezentat un cristal care stochează date în cinci dimensiuni, promițând o durabilitate de miliarde de ani și redefinind limitele memoriei digitale. Această structură minusculă utilizează lasere pentru a codifica informații în profunzimea sticlei, stivuind straturi dincolo de lungime și înălțime. Rezultatul pare futurist, dar se bazează pe experimentări atente și inginerie răbdătoare în laboratoarele moderne de astăzi.

Așa-numitul cristal etern funcționează prin emiterea de impulsuri laser ultra-rapide care modifică atomii în locații precise. Fiecare impuls creează structuri mici care reprezintă biți de date. Deoarece informațiile se află în sticlă stabilă, presiunea termică și radiațiile abia o afectează, permițând timpi de stocare care depășesc cu mult unitățile de disc tradiționale sau cipurile utilizate astăzi.

Ceea ce face această descoperire remarcabilă este a cincea dimensiune. Împreună cu cele trei direcții spațiale și orientarea, datele pot fi stratificate dens fără interferențe. Acest lucru permite o capacitate uimitoare într-un obiect mic. Cercetătorii estimează că până la 360 TB ar putea încăpea într-un cristal nu mai mare decât o monedă, rămânând lizibil pentru perioade de timp inimaginabile.

Cercetarea cuantică susține această longevitate, deoarece schimbările la nivel atomic rămân blocate, cu excepția cazului în care sunt rescrise intenționat. Spre deosebire de stocarea magnetică sau electronică, nu există sarcini în mișcare care să se deplaseze sau să se deterioreze. Acest lucru face ca cristalul să fie ideal pentru arhivarea cunoștințelor umane, a înregistrărilor științifice și a memoriei culturale menite să supraviețuiască dezastrelor schimbărilor tehnologice și eroziunii lente a secolelor.

Deși utilizarea practică poate dura ceva timp, conceptul remodelează modul în care oamenii gândesc despre memorie și permanență. Informațiile ar putea supraviețui civilizațiilor, păstrând vocile și descoperirile mult după ce creatorii lor vor fi dispărut. Într-o lume fragilă, o astfel de durabilitate dă speranță.

Știința continuă să transforme ideile îndrăznețe în instrumente care păzesc în tăcere istoria umanității pentru secolele viitoare. Astfel de proiecte inspiră responsabilitate, reamintind societăților să aleagă cu înțelepciune cunoștințele care merită păstrate în timp pentru generațiile viitoare care s-ar putea să nu ne cunoască niciodată pe noi, cei de astăzi.