România - o imensă petrecere în pijama de nu poti sa pui Cotrogeană pe geană!

Vedem recent in spatiul public niste imagini cu "presedintele" in slapi si pijama. Se poate zice ca el considera ca este in timpul liber de la "job" cand iese in slapi si pijama la vedere. Ceea ce este total gresit, functia de presedinte nu este abolita sau suspendata dupa orele 18.

Parerea mea Nicusor nu apare degeaba in slapi si pijama. Functia de presedinte de stat are valoare simbolica si hieratica. Altfel spus este o functie de reprezentare nu este doar un "job". Prin comportament si vestimentatie si atitudini, practic, Nicusor distruge rolul hieratic al functiei. Incep sa cred ca pentru asta l-au si propulsat.

Cu siguranta oricat ar fi de diliu si rupt de realitate sunt convins ca cineva l-a sfatuit ca cei care au dat milioanele de euro plus cei de afara si din sistem care l-au ridicat stiu exact de ce l-au "ales" pe asta. De exemplu oricine stie ca la un concert simfonic la Ateneu trebuie obligatoriu sa vii cu o anumita tinuta. Nu vine nimeni in slapi la o receptie sau la Ateneu. De fapt Brucan venea in sandale cu ciorapi ca sa sublinieze ca i se rupe de toti. Adaug mai jos un mini studiu pe tema.

Funcția hieratică a șefului de stat

Funcția hieratică - înțeleasă ca o dimensiune „sacră" sau solemnă - poate fi asociată cu *arhetipul Regelui* (sau al Conducătorului), care reprezintă autoritatea, ordinea, centrul și unitatea în inconștientul colectiv. Președintele, ca șef de stat, devine o proiecție a acestui arhetip, având un rol simbolic ce transcende persoana fizică și se conectează la nevoia colectivă de stabilitate, sens și coeziune.

1. Arhetipul Regelui și unitatea națională:

- În inconștientul colectiv, Regele este un simbol al ordinii cosmice, al centrului care unește diversitatea. Președintele, ca reprezentant al unității naționale, devine un „axis mundi" simbolic, un punct de convergență al identității colective a poporului român. Discursurile sale (ex. de Ziua Națională) sau prezența la ceremonii evocă această funcție hieratică, activând sentimentul de apartenență la un „tot" mai mare.

- Seful statului in cazul de fata președintele mediază între conștiința colectivă (valorile declarate ale societății) și inconștientul colectiv (miturile, istoria, simbolurile ancestrale ale națiunii), contribuind la integrarea psihică a societății.

2. Rolul ceremonial ca ritual arhetipal:

- Ceremoniile de stat (decorarea personalităților, primirea demnitarilor) pot fi văzute ca ritualuri care activează arhetipul Sacerdotului sau al Înțeleptului, care facilitează conexiunea cu „numinosul" (sacrul, în sens jungian).
Aceste momente sunt mai mult decât acte formale; ele sunt expresii ale inconștientului colectiv, menite să reafirme ordinea și sensul în fața haosului social sau politic.
- De exemplu, când președintele participă la evenimente naționale, el „oficiază" un ritual care reconectează societatea cu valorile ei fundamentale, un act hieratic ce hrănește „sufletul" colectiv.

3. Garant al continuității statale ca arhetip al Părintelui protector:

- Președintele, ca „paznic" al Constituției, întruchipează arhetipul Părintelui sau al Protectorului, care asigură stabilitatea și securitatea comunității.
Acest rol hieratic reflectă nevoia psihologică a societății de a avea o figură care să apere ordinea împotriva forțelor disolutoare (haosul, conflictul, criza).
- Prin asumarea rolului de comandant suprem al forțelor armate, președintele activează și aspecte ale arhetipului Războinicului, care apără „satul" (națiunea) de amenințări externe.

4. Reprezentare spiritual-culturală și simbolurile colective*:

- Președintele, ca ambasador al patrimoniului cultural, devine un purtător al *simbolurilor arhetipale* ale națiunii (limba, istoria, tradițiile).
Simbolurile sunt punți între conștient și inconștient, iar președintele, prin promovarea acestor simboluri, facilitează procesul de individuare colectivă - adică integrarea identității naționale într-un mod conștient și coerent.
- De pildă, evocarea istoriei românești (ex. Unirea, Revoluția din 1989) în discursurile prezidențiale activează mituri colective care dau sens continuității națiunii.

Rolul reprezentativ al șefului de stat

Rolul reprezentativ al președintelui, așa cum este descris în Constituție, poate fi interpretat în termeni jungieni ca o manifestare a Personnei - masca socială pe care individul (președintele) o poartă pentru a îndeplini așteptările colectivului - și a arhetipului Eroului, care acționează în numele comunității.

1. Persona și reprezentarea statului:

- În relațiile internaționale sau în actele oficiale (semnarea tratatelor, acreditarea ambasadorilor), președintele își asumă o *Persona* bine definită, o mască a autorității care ascunde individul uman și proiectează imaginea statului român. În sens jungian, această Persona este esențială pentru a menține prestigiul și coeziunea identității naționale pe scena globală.
- Însă, dacă președintele se identifică excesiv cu această Persona (ex. devine prea rigid sau detașat de popor), riscă să-și piardă autenticitatea, ceea ce Jung numește „inflația eului".

2. Arhetipul Eroului în medierea conflictelor:

- Rolul de mediator între puterile statului sau între stat și societate reflectă arhetipul Eroului, care navighează între opoziții (conștient-inconștient, ordine-haos) pentru a restabili echilibrul. Președintele, prin medierea sa, încearcă să integreze polaritățile sociale sau politice, un proces similar individuării la nivel colectiv.

- De exemplu, intervenția președintelui în crize politice (ex. consultări pentru formarea unui nou guvern) poate fi văzută ca o încercare de a aduce armonie în psihicul colectiv al națiunii.

3. Proiecția colectivă asupra președintelui:

- În psihologia jungiană, liderii sunt adesea ținte ale proiecțiilor colective. Cetățenii proiectează asupra președintelui speranțe, temeri sau idealuri (ex. așteptarea de a fi un „salvator" sau un „tată al națiunii").
Aceste proiecții sunt legate de arhetipul Regelui sau al Salvatorului, iar funcția hieratică a președintelui amplifică această dinamică, conferindu-i o aură „sacră" în ochii poporului.

Diferența dintre funcția hieratică și rolul reprezentativ

- Funcția hieratică:

Este legată de arhetipul Regelui, al Sacerdotului sau al Înțeleptului, care conectează societatea cu inconștientul colectiv și cu simbolurile sacre ale națiunii. Este o expresie a „numinosului", a sacrului care inspiră reverență și unitate.
Aceasta se manifestă în ritualuri, discursuri simbolice sau acte care reafirmă identitatea colectivă.

- Rolul reprezentativ:

Este mai strâns legat de Persona, masca oficială a autorității, și de arhetipul Eroului, care acționează în mod concret pentru binele comunității.
Este mai ancorat în funcțiile practice și vizibile ale statului, dar poate fi influențat de proiecțiile colective.

Un discurs prezidențial de Ziua Națională poate fi văzut ca un act hieratic care activează arhetipul Regelui, conectând poporul cu miturile fondatoare ale națiunii (ex. Marea Unire ca simbol al totalității).

În schimb, semnarea unui tratat internațional este un act al Personnei, o expresie formală a rolului reprezentativ, care proiectează imaginea statului în lume, dar nu are aceeași încărcătură „sacră".

In concluzie funcția hieratică a șefului de stat este o expresie a arhetipurilor profunde (Regele, Sacerdotul, Presdintele) care conectează societatea cu inconștientul colectiv, dând sens și coeziune identității naționale.
Rolul reprezentativ, în schimb, este o manifestare a Personnei și a Eroului, care mediază între idealurile colective și realitatea practică. Ambele dimensiuni sunt esențiale pentru a răspunde nevoilor psihice ale națiunii, dar funcția hieratică are o aură mai profundă, legată de sacru și de simbolurile eterne ale poporului român.

George Roncea