Trei scenarii de război pregătite de Pentagon împotriva Iranului. De la atacuri cibernetice la bombardamente masive

În timp ce diplomații americani și iranieni negociază la Geneva viitorul programului nuclear al Teheranului, Pentagonul are deja pe masă trei planuri militare distincte pentru a forța capitularea regimului iranian. Administrația condusă de președintele Donald Trump analizează opțiuni care merg de la război invizibil până la o campanie aeriană de amploare. Mesajul transmis Teheranului este limpede: dacă Iranul nu renunță complet la îmbogățirea uraniului, urmează lovituri.

1. Războiul fără explozii

Primul scenariu vizează un conflict nekinetic - fără bombe, fără rachete, dar cu efecte destabilizatoare majore.

Este vorba despre atacuri cibernetice masive asupra infrastructurii militare și civile iraniene, menite să paralizeze capacitatea regimului de a reacționa. În paralel, Washingtonul ar putea intensifica războiul informațional: facilitarea accesului populației la știri independente și introducerea clandestină de terminale Starlink pentru a ocoli cenzura internetului impusă de stat.

În categoria instrumentelor „invizibile" ar intra și armele cu radiofrecvență, capabile să dezactiveze microcipuri și sisteme electronice fără a provoca explozii. Trump a făcut referire la un astfel de dispozitiv după operațiuni externe anterioare, descriindu-l drept o armă care poate „dezorienta" infrastructura adversarului.

2. Lovituri chirurgicale

Acesta este scenariul pe care Trump îl evocă cel mai des în declarațiile publice. Strategia presupune una sau două zile de bombardamente intense asupra unor obiective militare bine definite. Țintele ar include:

-bateriile de rachete balistice și instalațiile de producție;
-centrele de comandă ale Corpul Gardienilor Revoluției Islamice;
-eventual, lideri de rang înalt, inclusiv pe ayatollahul Ali Khamenei.

Pentru operațiune ar fi folosite rachete Tomahawk lansate de pe distrugătoare, avioane de război electronic și aeronave stealth precum F-35. Înainte de faza principală, aviația iraniană ar trebui neutralizată la sol. Mesajul strategic ar fi triplu: apărarea antiaeriană iraniană este vulnerabilă, arsenalul balistic poate fi distrus oricând, iar amenințarea blocării Strâmtorii Ormuz - rută prin care tranzitează aproximativ 20% din petrolul mondial - poate fi anihilată rapid.

3. Campanie totală

Cel mai amplu scenariu presupune săptămâni de bombardamente continue, cu obiectivul de a decapita conducerea politică și religioasă a Iranului și de a distruge complet infrastructura nucleară. Ar deveni ținte și sectoare-cheie precum industria petrolieră, infrastructura energetică și forțele navale iraniene din Golful Persic și Oceanul Indian. În acest caz ar intra în joc bombardiere strategice de tip B-2 Spirit, alături de un număr semnificativ mai mare de F-35 și F/A-18. O astfel de campanie ar marca cea mai amplă intervenție americană în regiune din ultimele decenii.

Istoria arată că diplomația sub presiune militară nu garantează succesul. Teheranul ar putea calcula că Washingtonul nu va merge până la capăt sau că poate rezista mai mult decât adversarul. În plus, Iranul mizează pe sprijinul indirect al Rusiei și Chinei și pe propria identitate istorică - aceea de moștenitor al Imperiului Persan, o putere regională care nu acceptă ultimatumuri. Un alt element-cheie: administrația Trump exclude aproape total o intervenție terestră. Iar liderii iranieni știu acest lucru, ceea ce reduce forța de descurajare a amenințărilor aeriene.

Teheranul a transmis că este dispus să facă unele concesii în dosarul nuclear, dar cere ridicarea sancțiunilor și recunoașterea dreptului la îmbogățirea uraniului. Washingtonul așteaptă o propunere detaliată în termen de 48 de ore pentru a continua negocierile la Geneva. Pentru Iran, ar putea fi ultima fereastră diplomatică înaintea unei operațiuni militare americano-israeliene de amploare. Pentru SUA, este momentul de a decide dacă presiunea va rămâne un instrument de negociere sau va deveni preludiul unui nou conflict în Orientul Mijlociu.