Război de culise între Olaf Scholz și Ursula von der Leyen: de la ce a plecat totul?

Comisia Europeană (CE) urma să prezinte iniţial un raport scris cu privire la opţiuni în vederea finanţării unei consolidări a industriei europene a apărării, în cadrul summitului european de joi, însă raportul s-a transformat în scrisoare, iar aceasta din urmă a fost blocată în ultimul moment de către cancelarul german Olaf Scholz.

"Preşedinta în exerciţiu a CE, Ursula von der Leyen, va face până la urmă o prezentare orală a subiectului", declară un diplomat european.

"Germania s-a opus prin veto transmiterii unei scrisori Consiliului European", precizează el.

Această situaţie reflectă disensiuni în cadrul Guvernului german.

Cancelarul Olaf Scholz se află în dezacord cu ministrul său al Finanţelor Christian Lindner în problema finanţării apărării europene printr-un "împrumut comun" european, o opţiune susţinută de către Franţa lui Emmanuel Macron.

Liberalul Christian Lindner, cunoscut drept un adept al ortodoxismului bugetar, se opune aprig acestei idei

Potrivit "surselor noastre la Bundestag", scrie Le Point, coaliţia germană aflată la putere urmează să cunoască un moment al adevărului în această vară, la construirea de către Guvernul Scholz a bugetului din 2025.

Acest exerciţiu, dificil în vremuri obişnuite, devine o bătaie de cap din cauza unei constrângeri suplimentare.

Guvernul Scholz este obligat să aplice jurisprudenţa Curţii de la Karlsruhe, care a anulat o a doua lege legea rectificativă a finanţelor.

Nu este de luat în calcul nicio flexibilitate în privinţa principiului frânării datoriei.

Cea de a doua lege de rectificare a finanţelor aloca 60 de miliarde de euro luptei împotriva modificărilor climatice, în vederea susţinerii înlocuirii fostelor sisteme de încălzire cu păcură şi gaze naturale.

Verzii consideră că o aplicare literală a hotărârilor Curţii de la Karlsruhe ar conduce la un dezastru şi la o aberaţie strategică în privinţa viitoarelor investiţii.

La polul opus, liberalul Lindner intenţionează să folosească hotărârile Curţii Constituţională pentru a face economii.

Olaf Scholz, care se află la mijloc, riscă, înainte de alegerile generale, o implozie a majorităţii.

În mod oficial, Ursula von der Leyen a apreciat că situaţia nu este matură şi că nu există suficiente proiecte cu valoare adăugată europeană pe masă.

"Preferăm să aşteptăm să vedem ce vor statele membre să facă împreună cu adevărat înainte să formulăm o propunere", declară surse de la CE.

Cele două explicaţii nu se exclud total şi nu este nepotrivit să se aştepte să se înfiinţeze mai întâi noua Comisie, în toamnă.

Această controversă dinăuntrul Germaniei ilustrează provocările cu care confruntă UE în consolidarea apărării sale comune.

"Dezbaterea nu vizează doar mijloace tehnice, ci şi voinţa politică şi solidaritatea financiară între statele membre", analizează i sursă diplomatică.

În pofida acestor tensiuni, liderii UE urmează să discute pentru prima oară acest subiect şi să mandateze CE să-şi aprofundeze munca în lunile următoare.

"Este crucial să avansăm în acest dosar", insistă premierul olandez în exerciţiu Mark Rutte, care urmează să participe joi la ultimul său Consiliu European înainte de a prelua funcţia de secretar general al NATO.

"Securitatea Europei nu poate aştepta să ne rezolvăm noi toate divergenţele interne", subliniază el.

Două viziuni se înfruntă - una care constă pur şi simplu în injectarea de bani europeni suplimentari în apărare, iar cealaltă într-o abordare structurală care vizează să reformeze în profunzime industria şi piaţa europeană a apărării.

Olanda se poziţionează ca vârf de lance a acestei a doua opţiuni.

"Nu ne mai putem mulţumi cu jumătăţi de măsură", insistă surse de la Haga.

"Situaţia geopolitică cere o creştere adevărată a puterii Europei Apărării. Asta înseamnă reforme structurale, nu doar bani", subliniază ele.

Poziţia olandeză are în centru mai multe propuneri concrete.

Ea vizează o îmbunătăţire a pieţei interne a apărării - încă prea fragmentată - şi favorizarea achiziţiilor în grup ale unor ţări europene, în vederea realizării unor economii mari.

Olanda vrea o revizuire a regulilor ESG - mediu, social şi guvernanţă - aplicate sectorului apărării, care frânează investiţiile în prezent, şi o facilitare a a accesului industriei apărării la finanţări ale Băncii Europene de Investiţii (BEI).

Olandezii îndeamnă ca toate statele membre UE să aloce 2% din PIB apărării, conform angajamentelor pe care şi le-au asumat în cadrul NATO.

Aces tlucru ar aduce 60-70 de miliarde de euro în plus în acest sector.

Însă, de ce are cu adevăat nevoie apărarea europeană?

Acest lucru nu mai este clar.

Emmanuel Macron a deschis în mod prudent piste într-un discurs pe care l-a susţinut în aprilie la Sorbona 2.

"Europa trebuie să ştie să apere ceea ce îi este drag, împreună cu aliaţii săi, de fiecare dată când sunt pregătiţi să o facă alături de noi sau singuri dacă ete nevoie", declara el.

"Ne trebuie, oare, pentru asta un scut antirachet: Poate. Sau, oare, să ne creştem capacităţile apărării? Şi care anume? Fără îndoială. Este, oare, suficient să facem faţă rachetelor ruseşti? Asupra acestui punct avem de lucru", estima el.

Macron evoca atunci, sibilinic, rolul disuasiunii nucleare franceze.

"Disuasiunea nucleară este, într-adevăr, în centrul strategiei apărării franceze, ea este, aşadar, prin esenţă un element de neocolit al aprării continentului european", spunea el.

"Mulţumită acestei apărări credibile putem să construim garanţiile de securitate pe care le aşteaptă toţi partenerii noştri, peste tot în Europa, şi care va avea totodată vocaţia să construiască cadrul securităţii comune", adăuga el.

La summitul UE de joi, Volodimir Zelenski va semna personal "angajamente de securitate UE cu Ucraina".

Este vorba despre concretizarea unei iniţiative lansate în urmă cu un an.

Textul vizează să oficializeze susţinerea eurpeană pe termen lung a Ucrainei în domenii ca securitatea cibernetică, deminarea sau formarea forţelor de securitate ucrainene.

Aceste angajamente sunt considerate drept cruciale şi reprezintă un semnal puternic transmis Rusiei.

Acordul a fost aprobat recent la nivelul Comitetului Reprezentanţilor Permanenţi (COREPER), fără obiecţii din partea Ungariei lui Viktor Orban.