Ce câștigă Putin din criza de la Berlin. Cât va mai rezista cancelarul Merz la putere

La doar 16 luni de la preluarea funcției de cancelar - Friedrich Merz a ajuns în funcție în mai 2025, promițând să revitalizeze cea mai mare economie a Europei și să reducă sprijinul pentru extrema dreaptă - liderul în vârstă de 70 de ani se află acum într-o luptă disperată pentru a-și menține puterea, pe fondul unei revolte interne tot mai puternice, al unor cote de popularitate foarte scăzute și al unei serii de umilințe electorale istorice.

Presiunea asupra lui Merz a atins punctul critic în urma alegerilor regionale din Berlin și Mecklenburg-Pomerania Occidentală, desfășurate duminică.

În Mecklenburg-Pomerania Occidentală, land situat pe coasta fostei Germanii de Est, CDU a înregistrat cel mai slab rezultat din istoria sa la o alegere regională. Partidul a obținut doar 4,9% din voturi, situându-se sub pragul de 5% necesar pentru a intra în parlamentul landului. Acest lucru a marcat pentru prima dată în istoria Germaniei postbelice când CDU a fost eliminată complet dintr-un parlament regional, marcând cel mai slab scor din istoria formațiunii în orice alegeri regionale din 1949 încoace.

Alternativa pentru Germania a ieșit învingător în land, cu 38,2% din voturi, față de 16,7% la alegerile precedente, aproape dublându-și rezultatul. Social-democrații de centru-stânga (SPD), partenerii de coaliție ai lui Merz la nivel federal, s-au clasat pe locul al doilea, cu 35,5%, urmați de Die Linke cu 6,5%, Verzii cu 5,7%, Bündnis Sahra Wagenknecht (BSW) cu 4,8% și FDP cu 1%.

Înfrângerea din Mecklenburg-Pomerania Occidentală a fost deosebit de amară pentru Merz, deoarece landul este domiciliul circumscripției electorale a vechii sale rivale politice, fosta cancelară Angela Merkel, care a condus Germania timp de 16 ani. În timpul campaniei, premierul landului, Manuela Schwesig (SPD), s-a distanțat în mod activ de o reformă importantă a pensiilor susținută de partidul său în cadrul guvernului federal de coaliție condus de Merz.

În același timp, în capitala Berlin, CDU a obținut între 18,8% și 20,0% din voturi, în scădere cu peste 8 puncte procentuale, și a fost nevoită să părăsească primăria după o înfrângere severă în fața partidului de stânga Die Linke, care a câștigat cu 25,7%, pe o platformă care susținea exproprierea proprietarilor corporativi pentru a combate creșterea costurilor locuințelor. AfD a obținut în capitală un rezultat de două cifre, între 15,7% și 16,3%, urmată de Verzi cu 14,3%, SPD cu 12,1%, BSW cu 4,7% și FDP cu 2,5%.

Aceste înfrângeri zdrobitoare au venit la doar două săptămâni după o înfrângere istorică, pe 6 septembrie, în landul estic Saxonia-Anhalt, unde CDU a obținut doar 17%, în timp ce AfD a înregistrat o creștere record la 44%.

La nivel național, AfD, partid anti-imigrație și favorabil Kremlinului, conduce în sondajele de opinie cu aproximativ 30% din susținere. Partidul a cerut ca Germania să părăsească zona euro, să oprească sprijinul pentru Ucraina și să efectueze deportări în masă ale imigranților ilegali, menționând totodată "distrugerea" CDU drept unul dintre obiectivele sale centrale.

Comentând rezultatele scrutinului de duminică, cancelarul Merz a numit situația „un dezastru", iar acest lucru s-a întâmplat chiar înainte ca amploarea completă a catastrofei pentru el și pentru Uniunea Creștin-Democrată să devină clară.

"Nu putem îndulci rezultatele din Mecklenburg-Pomerania Inferioară - a fost un dezastru", a spus cancelarul. În ceea ce privește pierderile grele din Berlin, el a descris rezultatul de acolo drept "rezonabil".

Confruntat cu o erodare politică severă și cu cote de popularitate foarte scăzute, în condițiile în care doar unul din zece germani se declară mulțumit de activitatea sa - cancelarul Merz a recurs la o serie de manevre tactice pentru a-și anticipa rivalii și pentru a-și păstra funcția:

1. Intervenția televizată directă pentru menținerea puterii

În ceea ce observatorii au caracterizat drept o "mișcare de forță", Merz a susținut o declarație televizată extrem de neobișnuită la sediul Konrad Adenauer din Berlin, la doar câteva minute după închiderea urnelor.

Încercând să controleze narațiunea înainte ca sondajele la ieșirea de la urne să se contureze pe deplin, el a recunoscut că CDU fusese lipsită de "vânturi favorabile din Berlin" în ambele alegeri regionale. Cu toate acestea, el a declarat fără echivoc că intenționează să rămână atât cancelar, cât și președinte al CDU, și să continue procesul de reformă în domenii precum fiscalitatea, sistemul de sănătate, pensiile și reducerea birocrației.

"Ceea ce trebuie făcut acum necesită tărie de caracter, fermitate și răbdare," a declarat Merz. "Voi demonstra aceste calități în calitate de președinte al CDU și, mai presus de toate, în calitate de cancelar al țării noastre," a spus cancelarul, subliniind că stagnarea economică a Germaniei face reformele structurale dificile "mai urgente, nu mai puțin urgente."

El a adăugat: "Suntem hotărâți să ne ridicăm la înălțimea responsabilităților istorice cu care se confruntă țara noastră. Este vorba despre nimic mai puțin și nimic mai mult decât viitorul democratic al țării noastre."

2. A prezentat reforma economică drept un "antidot"

Adresându-se publicului german, Merz a recunoscut că economia țării - afectată de dezindustrializare, creștere lentă și costuri ridicate ale energiei - se confruntă cu "tulburări profunde," în timp ce discursul public a devenit "mai dur și mai ireconciliabil." Refuzând să trateze înfrângerea drept o respingere personală, Merz a susținut că schimbările politice depășesc cu mult propria sa persoană și reprezintă o transformare mai amplă a sistemului de partide.

El a avertizat explicit: "Încrederea în instituțiile țării noastre este în scădere și este subminată în mod activ de partidele radicale atât de stânga, cât și de dreapta."

Insistând asupra continuării programului său de reformare a sistemului fiscal, sănătății, pensiilor și birocrației, Merz a declarat: "Germania este capabilă de reformă. Aș merge chiar până acolo încât să spun că aceste reforme sunt antidotul împotriva otrăvii autoritarismului, care pătrunde tot mai adânc în societatea noastră, pe măsură ce fascinația pentru autoritarism crește."

3. Retragere diplomatică și gestionarea crizei

Pentru a gestiona criza internă în desfășurare, Merz a decis să anuleze o călătorie planificată la New York, unde urma să se adreseze Adunării Generale a Națiunilor Unite. El a rămas la Berlin pentru a se întâlni cu liderii partidului la sediul general al CDU.

4. Bazarea pe barierele constituționale și pe "cordonul sanitar"

Merz este protejat de barierele constituționale ridicate existente în Germania pentru demiterea unui cancelar în funcție. Înlocuirea sa împotriva voinței sale ar necesita ca un potențial succesor să demonstreze existența unei majorități parlamentare clare pentru guvernare, o cerință care ar putea declanșa alegeri anticipate dacă nu este îndeplinită.

În plus, Merz se bazează pe așa-numitul Brandmauer sau "cordonul sanitar" convenit între partidele politice de centru privind lipsa cooperării cu AfD, care menține partidul în afara guvernării executive, în ciuda victoriilor sale în alegerile regionale.

De partea sa, co-lidera AfD, Alice Weidel, a declarat din nou în noaptea alegerilor că strategia CDU de izolare și de refuz al cooperării cu partidul său a eșuat. Vorbind la postul public de televiziune ZDF, ea a spus: "Obiectivul nostru pe termen lung este, bineînțeles, să purtăm tratative de coaliție cu CDU."

Sondajele de opinie la nivel național sugerează că AfD ar fi cel mai mare partid politic din Germania dacă s-ar organiza alegeri generale anticipate acum.

Refuzul lui Merz de a demisiona a provocat reacții dure din partea adversarilor politici și a generat opoziție chiar în interiorul propriului partid.

După rezultatele alegerilor, co-liderul AfD, Tino Chrupalla, a ironizat insistența cancelarului de a rămâne în funcție, afirmând că alegătorii au oferit un "rezultat foarte clar" și cerându-i explicit lui Merz să demisioneze, în timp ce a solicitat partidelor tradiționale să renunțe la cordonul sanitar.

În interiorul sediului CDU din Berlin, presa locală a relatat că oficiali ai partidului s-au opus vocal, în seara alegerilor, discursului combativ planificat de Merz. Mai mulți membri au susținut că intenția de a continua cu toată viteza programul său echivala cu ignorarea directă a ceea ce alegătorii "strigau de pe acoperișuri" prin opțiunile lor electorale.

Incapacitatea lui Merz de a conecta cu alegătorii pare de altfel deosebit de pronunțată în fostul Est comunist, unde AfD este cel mai puternic.

Economiștii au subliniat, de asemenea, instabilitatea severă din jurul conducerii sale. Holger Schmieding, economist-șef al Berenberg Bank, a declarat: "Friedrich Merz luptă pentru supraviețuirea sa politică. Deși Merz s-a angajat să rămână cancelar pentru a conduce reformele necesare pentru stimularea creșterii economice, nu îi va fi ușor să țină sub control revolta din interiorul partidului."

În timp ce speculațiile privind un Kanzlertausch sau "schimbarea cancelarului" se intensifică în cercurile politice de la Berlin, lipsa unui rival imediat dispus să ducă la capăt o asemenea schimbare îl lasă pe cancelarul Merz într-un impas fragil, în timp ce încearcă să-și păstreze controlul până la sfârșitul mandatului. El a exclus o candidatură pentru un nou mandat la următoarele alegeri parlamentare naționale, programate pentru 2029.

Cu toate acestea, semnele unei revolte interne încep să apară. Reuters a relatat că mai mulți premieri regionali conservatori s-au întâlnit duminică pentru a evalua situația, după ce săptămâna trecută își exprimaseră public sprijinul pentru Merz într-o scrisoare deschisă.

"Întâlnirea nu a fost despre o revoltă sau un complot împotriva cancelarului Merz," a declarat unul dintre participanții la ședință. "Cu toate acestea, s-a convenit că este nevoie ca cancelarul să obțină mai multe rezultate după performanțele dificile ale CDU în alegerile regionale."

Dar toamna va fi grea pentru Merz. Partenerul său de coaliție din Guvernul federal, SPD, a transmis clar că se așteaptă la modificări ale reformelor propuse în sistemul de pensii - în special permiterea celor cu un stagiu complet de cotizare să se poată pensiona în continuare la vârsta de 63 de ani.

De asemenea, SPD a pus sub semnul întrebării reformele din domeniul sănătății și al asistenței sociale deja convenite înainte de vară, sugerând că acestea ar putea necesita revizuiri.

Potrivit CNN, Problemele lui Merz au început înainte de a avea, oficial, cheile Cancelariei.

Anul trecut, el a avut nevoie de două încercări pentru a fi confirmat oficial în funcția de cancelar, un scenariu fără precedent. Merz și-a încălcat apoi o promisiune electorală de a nu mări gradul de îndatorare al Germaniei, deblocând jumătate de trilion de dolari pentru cheltuieli destinate apărării și infrastructurii.

În aprilie, Merz a făcut afirmații discutabile cu privire la războiul purtat de Trump în Iran. Cancelarul a susținut că președintele SUA este "umilit" de Iran în încercările sale de a pune capăt războiului. Comentariile au stârnit furia președintelui american și au dat peste cap ofensiva de seducție diplomatică desfășurată de Berlin față de Casa Albă.

Analiștii spun că trăsăturile personale ale cancelarului - abilități slabe de comunicare, impulsivitate și lipsa de control emoțional - "i-au îndepărtat pe oameni de el."

Iar acum, dincolo de consecințele interne imediate de la Berlin, rezultatele alegerilor regionale din Germania au consecințe importante pentru Uniunea Europeană și pentru peisajul geopolitic mai larg. Dincolo de victoria sa previzibilă în alegerile din Rusia de duminică, președintele Vladimir Putin poate găsi motive de satisfacție în rezultatele alegerilor regionale din Germania, într-un moment de escaladare a războiului tot mai deschis dintre Rusia și țările europene care sprijină Ucraina.

Partidul AfD a obținut un nou prim loc, cu aproape 38% din voturi în Mecklenburg-Pomerania Occidentală, și a depășit 16% în Berlin. Deși acest rezultat nu a fost suficient pentru ca AfD să preia primăria capitalei, partidul care a câștigat acolo a fost partidul socialist Die Linke - provenit din fostul partid conducător al blocului sovietic, dar devenit între timp o forță progresistă internaționalistă și mai favorabilă imigrației - care a obținut peste 25% din voturi.

Cele două partide provin din extreme politice opuse, însă, din motive diferite, au poziții izbitor de similare în ceea ce privește războiul din Ucraina și invazia rusă: ambele susțin că Germania ar trebui să înceteze să înarmeze Ucraina, să oprească finanțarea războiului și să acorde prioritate unui acord diplomatic cu Rusia în locul încercării de "a câștiga" conflictul.

Este adevărat că nu Ucraina a fost problema centrală pentru alegători în aceste alegeri regionale; principalii factori au fost stagnarea economică și imigrația masivă. Cu toate acestea, rezultatele demonstrează nivelul de susținere din interiorul celei mai importante țări din Europa Occidentală pentru partidele care doresc reducerea sprijinului acordat Kievului, evidențiind polarizarea extremă a politicii naționale.

De altfel, analiștii de la Berlin spun că, dacă ascensiunea partidului AfD l-ar determina pe Merz să părăsească prematur Cancelaria, acest lucru ar oferi extremei drepte un impuls suplimentar, în condițiile în care Franța, Italia, Spania și Polonia se îndreaptă spre alegeri anul viitor, având partide nativiste în plină expansiune.

Această ruptură are loc într-un moment periculos pentru Europa. Liderii europeni avertizează tot mai mult asupra escaladării conflictului cu Moscova - o escaladare alimentată de sprijinul militar occidental, care a ajutat forțele ucrainene să respingă cea mai recentă ofensivă rusă din Donbas și să lanseze atacuri în profunzimea teritoriului rus, inclusiv cel mai amplu atac cu drone asupra Moscovei de până acum, în ziua alegerilor din Rusia. Franța și Polonia s-au aflat în prima linie în ceea ce privește evidențierea pericolului tot mai mare reprezentat de războiul hibrid rusesc.

Cu toate acestea, în timp ce simpatia europenilor pentru Ucraina rămâne prezentă, opinia publică privind pregătirea militară spune o altă poveste. Nemulțumirea provocată de presiunile economice și de imigrație a făcut ca populațiile să fie reticente în a accepta trecerea la o stare de mobilizare pentru război. Un sondaj realizat la sfârșitul anului trecut de Universitatea Riga Stradins, în colaborare cu Center for Geopolitical Studies Riga, a arătat că doar 27% dintre germani erau dispuși să lupte pentru țara lor în cazul unui război. Dintre marile țări din Europa Occidentală, doar Italia a înregistrat un procent mai mic, de 25%.

Analiștii spun că aproape nimeni nu se așteaptă ca Merz să mai conducă CDU în următoarele alegeri federale din postura de lider de partid și candidat pentru funcția de cancelar. Aceste alegeri sunt programate pentru anul 2029. Totuși, există mai multe scenarii posibile pentru perioada următoare.

În primul rând, Merz ar putea continua ca lider de partid și cancelar, însă CDU ar putea nominaliza un alt candidat pentru funcția de cancelar la alegerile din 2029. Cu toate acestea, autoritatea politică a unui astfel de candidat alternativ ar fi destul de limitată.

În al doilea rând, Merz i-ar putea preda frâiele conducerii partidului unui succesor, continuând totodată să ocupe funcția de cancelar. Fostii cancelari germani Gerhard Schröder și Angela Merkel au procedat astfel în 2004, respectiv 2018. Însă o asemenea mișcare ar reprezenta o lovitură dură aplicată autorității lui Merz.

În al treilea rând, Merz ar putea fi forțat de greii din CDU să renunțe mai devreme decât s-ar fi așteptat atât la șefia partidului, cât și la cea a Guvernului. În acest scenariu, procesul ar întâmpina câteva obstacole: un eventual succesor ar trebui să obțină majoritatea voturilor parlamentarilor într-un vot secret, lucru care nu este deloc garantat.

Cel mai probabil candidat la succesiune este Hendrik Wüst, prim-ministrul landului Renania de Nord-Westfalia. Totuși, acesta susține o linie destul de moderată, care nu ar fi privită cu ochi buni de toți membrii CDU, în special de cei care își doresc o virare spre dreapta pentru a combate AfD.

Markus Söder, prim-ministrul Bavariei, este o altă opțiune posibilă, dar poziția sa de start este mai slabă. Söder conduce Uniunea Creștin-Socială (CSU), partidul-soră al CDU, și a pierdut deja bătălia pentru desemnarea candidatului la funcția de cancelar în 2021.

La acel moment, CDU a transmis clar că se așteaptă ca viitorul cancelar să provină din propriile sale rânduri. CDU a mai intrat în alegeri federale cu un candidat la cancelarie din partea CSU de două ori în trecut, în 1980 și 2002, pierzând de fiecare dată.

Și Boris Rhein, din landul Hessa, a fost vehiculat ocazional ca alternativă pentru Merz, însă acesta are o notorietate publică relativ scăzută. În fiecare dintre aceste cazuri, pretendenții ar putea prefera să-și păstreze resursele pentru mai târziu, lăsându-l pe Merz să își asume reformele dificile și încercând să intre în luptă mai aproape de data viitoarelor alegeri.

La un nivel mai profund, deși Merz s-a chinuit să guverneze și a fost expus brutal de aceste alegeri, principala problemă rămâne dilema strategică uriașă cu care se confruntă CDU: Cum poate partidul să treacă reforme structurale alături de un partener de coaliție reticent, menținând în același timp sprijinul electoratului moderat și protejându-și flancul drept în fața AfD?

Concluzia. În timp ce cancelarul Merz luptă pentru a-și păstra coaliția guvernamentală și pentru a-și menține în viață agenda economică, erodarea autorității centrale de la Berlin riscă să paralizeze procesul decizional al UE și să slăbească frontul colectiv al Occidentului împotriva Moscovei. În acest peisaj fragil, eforturile lui Merz de a se agăța la putere par să semene mai degrabă cu cele ale căpitanului unei nave care ia rapid apă, dar care insistă că va salva nava deși este evident că aceasta se va scufunda din moment în moment. Va mai putea cancelarul Merz să se agațe la nesfârșit de puterea care-i scapă treptat din mâini?