Vladimir Putin s-a deghizat în porumbelul păcii. În ce scop?

Liderul de la Kremlin a lansat o ofertă pe cât de neașteptată, pe atât de senzațională. El își propune, nici mai mult nici mai puțin decât să medieze încheierea unui acord de pace între Israel și Iran. Pornind de la premiza, auziți și vă cruciți, că războiul este ceva rău. Și că de pe urma unui război, niciuna dintre părți nu are de câștigat. Ce urmărește Vladimir Putin? Este un simplu joc de imagine sau este un proiect motivat de interese majore ale Federației Ruse?

Suntem probabil tentați, toți cei care am auzit de oferta lui Vladimir Putin, să-l considerăm, pe acesta un simplu demagog, care din poziția de declanșator al unui război cumplit, care riscă să devină război mondial, pozează pe neașteptate într-un personaj politic care înțelege valoarea unor relații de pace între două state rivale și figurează că pune umărul la crearea unui acord. Într-o situație extrem de dificilă, pentru că aparent cel puțin, realizarea unei păci durabile între Iran și Israel este de neconceput.

Lucrurile stau așa și nu tocmai așa. Stau așa în sensul că pentru Vladimir Putin este o oportunitate de a încerca, fie și doar simulând, să schimbe percepția despre Federația Rusă. Percepția conform căreia Rusia este un stat agresor, care amenință pacea și echilibrul întregii planete. Dacă joacă bine în spectacolul pe care îl inițiază, nu este deloc exclus ca percepția opiniei publice față de Moscova să se schimbe în mod pozitiv. Sau măcar imaginea de agresor a Kremlinului să se amelioreze.

Vladimir Putin este indiscutabil unul dintre marii strategi ai planetei. Chiar dacă a făcut un calcul total greșit și extrem de păgubos pentru Federația Rusă atunci când și-a imaginat că poate câștiga un război fulger împotriva Ucrainei, că-i poate decapita conducerea și o poate readuce în sfera de influență a Moscovei. A greșit în mod grav atunci când nu a estimat că ucrainenii își vor strânge lucrurile și vor rezista și riposta eroic, și în al doilea rând că nu a intuit faptul că Occidentul va reacționa cu promptitudine și în mod energic, condamnând agresiunea și susținând logistic poporul ucrainean. Dar excepția confirmă regula. Cu excepția acestui război care se prelungește, atât spre paguba beligeranților cât și a aliaților Ucrainei, în linii mari, dacă îi urmărim cu atenție și în mod obiectiv traseul, Vladimir Putin s-a dovedit și se dovedește în continuare un bun strateg.

Această ultimă mișcare a sa nu poate fi doar un joc de imagine. Este ceva mai mult. O bună parte din armamentul - și mă refer în special la drone - utilizat de Federația Rusă împotriva Ucrainei, provine din Iran. Dacă se amplifică conflictul dintre Iran și Israel, în Rusia va sosi mai puțină muniție și în condiții mai grele. Ceea ce pentru stadiul la care a ajuns războiul, reprezintă o pierdere. Per a contrario ar fi un câștig pentru Kremlin dacă nu s-ar amplifica conflictul iraniano-israelian. Este un calcul pe care, desigur, liderul de la Kremlin l-a avut în vedere.

Dintr-o altă perspectivă, dar în aceeași logică, trebuie luat în calcul faptul că prima populație a Israelului este cea vorbitoare de limbă rusă. Sunt milioane de evrei care au emigrat din Uniunea Sovietică și apoi din Federația Rusă, s-au stabilit în Israel, au întemeiat acolo o comunitate puternică, dar cei mai mulți dintre ei, în mod inevitabil se simt în continuare legați afectiv de Rusia, țara din care au venit. Aceștia pot influența pe termen mediu și lung politica statului Israel. Și de ce nu ar putea să o facă și în beneficiul Moscovei? Iată așadar un al doilea argument pe care Putin îl are în vedere.

Care sunt însă șansele? Este adevărat că din motivele invocate sau sugerate mai sus, Rusia se plasează într-o poziție avantajoasă atât în raport cu Iran-ul, cu care întreține relații strânse de cooperare economică și de colaborare politică și militară, cât și cu Israelul, față de care politica Kremlinului a fost mereu extrem de precaută. Cântărind bine lucrurile, ajungem la concluzia că în calitate de intermediar, de negociator, Rusia este mai bine plasată decât sunt Statele Unite, care se află în mod cert în relații de ostilitate cu Teheranul. Dar negocierea unei păci durabile între Iran și Israel mai presupune în mod obligatoriu, din partea Teheranului, îndeplinirea a două condiții.

Prima este schimbarea Constituției acestui stat, Constituție în care se prevede în mod expres că unul dintre obiectivele Iranului este distrugerea statului Israel. Va reuși oare Vladimir Putin o asemenea prestidigitație? Pentru că dacă nu, e imposibil de presupus că reprezentanții Israelului se vor așeza la masa negocierilor cu cei ai Iranului. Și apoi la pachet mai sunt necesare două lucruri. Iranul să renunțe și să demonstreze acest lucru, la programul său nuclear și în fine, să-și anuleze toate demersurile în sensul finanțării tuturor organizațiilor teroriste ostile Israelului. Sunt sarcini imposibile chiar și pentru ambițiile nemăsurate ale lui Vladimir Putin.

Sorin Roșca Stănescu