Un USL 2 ar fi un dezastru. AUR ar urca la cer

Hotărât lucru: politicienii din PSD și PNL nu au învățat din greșelile trecutului. USL, alianța dintre PSD și PNL, din timpul tandemului Ponta-Antonescu, s-a prăbușit sub propria-i greutate.

Marcel Ciolacu ar vrea liste comune cu PNL, dar cu o proporție de 3/1. "Aiasta nu se poate," ar spune Brătianu reloaded. Președintele liberalilor, Nicolae Ciucă, e mai concesiv decât colegii din Biroul Politic. Ar accepta să urce într-o trăsură electorală cu PSD. N-are experiența trecutelor bătălii politice și nu știe că electoratele celor două formațiuni sunt incompatibile. Ani buni s-au disprețuit și înjurat.

Nicolae Ciucă le zice colegilor din conducerea centrală că au doar experiența scandalurilor, fără a înțelege că divergența e un status quo în arena democratică. Doar bătăliile politice pot duce la găsirea celor mai bune soluții de guvernare. Partidul unic și-a demonstrat incapacitatea de cârmuire.
Anul viitor sunt patru rânduri de alegeri. În luna mai, scrutinul pentru europarlamentare, apoi alegerile locale, cele parlamentare și ultimele - cu voia stăpânilor lumii - alegerile prezidențiale.

Comasarea lor e contraproductivă. Profilurile și temele de campanie sunt diferite. Neinițiații în marketing politic ar vrea localele să le organizeze cu parlamentarele, în aceeași zi. Ceea ce reprezintă o ignoranță absolută.

Neîncrederea partidelor din coaliție, că „boii" câștigători la locale, pe blana lor, n-ar mai trage și pentru aspiranții la deputăție sau senatorie, e un infantilism dogmatic. O preconcepție cronică.

Temele locale nu converg celor parlamentare. Primarul „care este" câștigă prin programul său și al echipei proprii, uneori alta decât cea de la partid. Ce-l oprește pe pretendentul la scaunul din legislativ să se înhame în cursa locală? Să fie și el cunoscut? Să-și pună bocancii în spinare și să treiere sufletele, la firul ierbii?

Grassroots-ul e esența mișcărilor politice. Declanșarea competiției interne pentru parlamentare, înainte de locale, ar spori apetitul pentru luptă și ar deschide ușa performanței, un atribut uitat ca o valiză-n gară.

Partidele clasice de la noi sunt osificate. Boala lor cronică e impunerea de la centru a listelor județene pentru Parlament. Și de aici tot deranjul. Există personaje, nu personalități, care patru ani ling clanțele stăpânirii de partid. Nu zic nu și nici nu fac nimic. Sunt domnișori și domnițe convenabile. Ridică mâna la un singur semn. Răzvrătiții sunt aruncați pe tușă.

Dacă lipsește ceva în campaniile pentru alegerile parlamentare din România e competiția internă în partide. Anchilozarea în proiectul actual duce la promovarea unor tiriplici politic și de aici, tot panelul de consecințe. Un om cu fire de servitor nu va fi niciodată un om cu idei. Dar e convenabil pentru leadership să aibă o turmă de nevertebrați pe listele electorale.

Obiceiul de a pune în capul listelor fel de fel de troglodiți e pan-european. Puroiul de conformitate e folosit greșit de unii lideri ca factor protectiv. Acești oameni sunt primii care trădează, pot fi șantajați și duși cu targa în ispite. Dar ce contează? Jean boxează, chiar dacă are doi neuroni și jumătate. Se laudă pe la rude că e Don parlamentar.

Deci, disjungerea alegerilor locale de cele parlamentare ar fi în folosul partidelor din arcul guvernamental. Ar stârni spiritul de competiție internă. Dorința de luptă. Cutezanța? Și, nu în ultimul rând, cunoașterea electoratului și a programelor partidelor.

E ușor să fii parașutat de la centru ca parlamentar, dar e greu să fii și înghițit de filiale. Și de aici toată tensiunea. Și lipsa de apetit pentru competiție.

Cunosc deputați și senatori, uitați prin parlament, de 3-4 mandate. Ce contează că n-au avut nicio inițiativă de valoare? Sunt tăcuți și bine plăcuți la centru.

Orice campaigner cu expertiză ar putea să convingă cele două conduceri ale PSD și PNL că, mergând separat în alegeri, adună mai multe puncte electorale separat decât împreună. E o aritmetică politică simplă.

Un nou USL ar da vânt în pupă mișcării patriotarde (organizată la apelul de seară pe unitate), ce poartă numele de scenă AUR. Formațiunea lui Georgică e umflată cu pompa de casele de toleranță politică, pentru că nu le poți numi instituții de sondaj. Marchează banul și dau cifrele visate de liderii care comandă.

Așa, cum am mai spus, nu poți măsura scorul din 2024 cu șublerul din 2023. E o tâmpenie să faci predicții cât timp nu ai o cercetare serioasă și nu cunoști laboratorul secret de produs emoții.

Cireașa de pe tortul electoral trebuie să rămână alegerile prezidențiale. Acolo, admit că un candidat comun PSD - PNL ar spulbera orice inițiativă externă de laborator. Dar și această alianță trebuie negociată și discutată, până la detalii legate de cine coase nasturele și cine impune viteza administrației.

E mult de lucru cu staff-urile de campanie, unde coafezele și mironosițele, poreclite nepoate, sunt angajate ca specialiste în comunicare. Nu le zic ofensator piarizde, ci doar de drag pentru cea mai frumoasă meserie din lume: apostolatul.

Marius Ghilezan