UE a dat bani pentru 150 de mii de persoane care au ca sarcină vânătoarea de fake news

Realizând că mijloacele digitale de depistare nu funcționează îndeajuns de bine în acest scop, Uniunea Europeană a dat bani unui număr de peste 150 de mii de persoane care au ca sarcină vânătoarea de feic niuz, unde feic niuz înseamnă nu știre falsă, ci informație sau opinie care contrazice doctrina oficială.

În România s-au împuiat ca ciupercile după ploaie „întreprinderile" de factcecări, care nu fac altceva decât să vâneze conspiraționiși, negaționiști și deviaționiști, producând industrial liste negre și înzestrându-i pe nemernici cu stigmatul digital necesar evitării lor de către consumatorii de știri/opinii și punerii lor în umbra social media (shadowbaning, gen).

Bine măcar că nu se urcă pe pereți, nu bagă iarbă sau prafuri și nu ne falimentează fondurile de asigurări sociale de sănătate cu solicitări violente de oceane de măști și fluvii de seruri experimentele de "imunizare", de programe de rehab, de anti-depresive, sau, și mai rău, cu operații de schimbare de sex, din plictiseală. Au și ei cu ce să achite o șaorma.

Nu veți vedea nicio publicație care să încerce măcar să verifice dacă este valabilă și inversa - autoritățile dau sau nu știri false? Main stream media dau sau nu știri false? Influencerii și propagandiștii liniei oficiale de partid și de stat mint sau nu în legătură cu cei pe care îi stigmatizează? Cei stigmatizați au sau nu dreptul la apărare și măcar o fărâmă de de șansă de a proba adevărul variantei alternative susținute de ei?

În universitățile americane s-au creat „spații sigure", în care deviaționiștii și ereticii, cu alternativele lor apocrife la evanghelia Științei progresiste, nu au acces. Nu se cade ca purii fulgi de nea să fie confruntați cu alternativa, ca nu cumva să se contamineze cu dubiul științific (care, după filosoful francez al sec. XVI, înseamnă chiar rațiunea) și să pice în păcatul deviaționismului.

Lumea imaginată de birocrații UE e ca scena unui teatru al absurdului și al obscurantismului, unde spectatorii nu pot vedea decât ceea ce le arată reflectorul (spotlighting), tot adevărul fiind ascuns în umbră. Pentru acești spectatori, cel puțin pe perioada piesei de teatru, există doar lumina și butaforia.

Ceea ce face UE - angajarea și plata unei armate de 150 de mii de factcecări - l-ar fi făcut invidios pe Lenin (și chiar pe Stalin). Bolșevicii dădeau mereu teme colaterale societății, regizau catastrofe și le puneau în sarcina deviaționiștilor, inventau inamici publici, foamete și înfrigurare, totul pentru a distrage atenția omului, pentru ca ei să își poată pune în practică planurile de resetare a lumii. Foloseau adesea cetățenii naivi, care credeau că, participând la farsă, la jocurile foamei, capătă crâmpeie de eroism proletar. Lenin i-a denumit „idioți utili". Dintre cele mai șocante astfel de situații, merită reamintită nuvela (și flimul) în care un copil de 13 ani și-a pârât părinții la conducerea de partid și de stat că încă sărbătoresc Crăciunul și Paștele, cu consecința deportării în Siberia și a transformării „eroului" în orfan de ambii părinți.

UE îi depășește cu mult pe bolșevici în aceste "disruptive social games" (jocuri sociale deconstructiviste, demolatoare). Scopul și parcursul acestor programe politice, plătite cu banii noștri, ai contribuabililor, este transformarea omului european în „păpușă emoțională", așa cum bine îl denumea N. Y. Harari. Foarte curând, nu numai fapta, nu numai scriitura, nu numai gluma vor fi vânate și sever sancționate, ci și gândul și emoția.

A zis cineva cândva asta: „O națiune căreia îi este frică să își lase cetățenii să judece ei înșiși ce este adevărat și ce este fals, într-o piață liberă, deschisă, este o națiune căreia îi este frică de proprii cetățeni". Vă las vouă plăcerea (sau chinul...) de a descoperi cine a fost personajul.

Gheorghe Piperea