Ucraina a câştigat războiul de imagine

Prima parte a războiului din Ucraina pare să se fi încheiat. Rusia ar fi obţinut, printr-un război de poziţii, de false poziţionări, de fapt, de ocupare extinsă a terenului de interes pentru ea, tot ce şi-a propus. Ruşii aveau nevoie să ocupe Mariupolul, care le face legătura cu Crimeea. Oraşul-port e devastat, dar ruşii l-ar controla aproape integral. Batalionul Azov a fost izolat în zona portului şi în clădirile fostei uzine Azovstal, în buncărele subterane. Foarte probabil, fosta uzină va fi distrusă complet şi cu lovituri de la distanţă. Al 501-lea batalion de marină al armatei ucrainene s-ar fi predat la Mariupol.

Două elicoptere din trei care încercau să exfiltreze ofiţeri superiori ai batalionului neonazist, împreună cu consilieri şi instructorii lor militari occidentali, au fost doborâte: unul în mare, iar din al doilea au fost recuperaţi doi militari (din 17, 15 au murit) care au trecut imediat la declaraţii. Un al treilea elicopter a reuşit să se salveze întorcându-se la bază. După unele surse, răzbunarea occidentală pentru acest eşec a fost atacul asupra unui depozit de combustibil din teritoriul rus, la Belgorod. Mariupolul a intrat sub administraţia separatiştilor din Donbas, cu un nou primar, numit de noii stăpâni.

În legătură cu acuzaţiile de masacru, de genocid din Bucha (Bucea), actualul ministru de Finanţe israelian, celebrul politician naţionalist Avigdor Liberman (născut la Chişinău în 1958), a declarat la postul de radio al armatei: "Acestea sunt imagini dificile, iar noi toţi condamnăm crimele de război. În acelaşi timp, acestea sunt acuzaţii reciproce. Rusia a cerut convocarea Consiliului de Securitate al ONU... Rusia acuză Ucraina şi Ucraina acuză Rusia. Noi condamnăm, dar ce trebuie cu adevărat să înţelegem e că e vorba de un război sângeros" ("Liberman refuses to condemn Russia over Bucha, citing "mutual accusations", timesofisrael.com, 4.04. 2022; Florin Puşcaş, "Acuzaţiile de genocid lângă Kiev...", ştiripesurse.ro, 4.04.2022).

Iată şi un comentariu francez: "Despre episodul de la Bucha, trimitem la cele două articole publicate în dimineaţa zilei de 4 aprilie de Éric Verhaeghe (pe site-ul Le Courrier des stratPges - n.n.). Nu putem decât să recomandăm cea mai mare prudenţă înainte de a formula o judecată. Aşa cum subliniază foarte bine Verhaeghe: 1. există un număr limitat de imagini video, iar ele provin numai de la ucraineni; 2. au trecut câteva zile între plecarea trupelor ruse din acea parte de Bucha pe care o controlau şi descoperirea cadavrelor; 3. imaginile video care vor să incrimineze Rusia sunt vehiculate mai ales de ideologi, în special ucraineni, care îi exaltă pe ucrainenii albi împotriva "ruşilor, mongolilor şi semiţilor" (sic !). [...] Cum am urmărit îndeaproape acest conflict, nu excludem posibilitatea unor represalii comise de militarii şi paramilitarii ucraineni împotriva unor indivizi consideraţi colaboratori ai ruşilor, şi asta înainte de a prezenta cadavrele ca victime ale ruşilor" (courrier-strateges - "Guerre d'Ukraine - 3-4 avril 2022 - jours 39-40 - bilan de fin de journee", lecourrierdesstrateges.fr, 5.04.2022).

Se pregăteşte acum faza a doua a invaziei, a războiului împotriva Ucrainei şi a aliaţilor săi: marea bătălie pentru Donbas. Între 60 şi 80.000 de militari ucraineni, nucleul cel mai bine antrenat al armatei ucrainene, înarmat de aliaţi cu arme recente, au fost încercuiţi de armatele ruseşti în aşa-zisul "cazan" din Donbas. Efectivele ruseşti ale invaziei declanşată în 24 februarie sunt estimate între 150 şi 200.000 de militari, răspândiţi în aproape jumătate de Ucraină, mai ales în est şi în sud, în zona litoralului Mării Negre. Armata ucraineană ar avea în jur de 600.000 de oameni. Ruşii îşi retrag trupele din prejma Kievului şi aduc trupe noi, plus armament greu pentru marea confruntare din Donbas. Ucrainenii încearcă prin diferite mijloace să străpungă blocada rusă, inclusiv prin deplasarea unor substanţiale trupe noi spre Donbas.

Se anticipează că bătălia pentru Donbas va dura mai bine de o lună. Superioritatea aeriană a ruşilor riscă să facă diferenţa. Rezultatul bătăliei va fi decisiv pentru soarta întregului război, care se poate scurta dacă vor câştiga ruşii sau se poate prelungi pe termen nedeterminat şi catastrofal pentru toată lumea dacă vor câştiga ucrainenii. Dacă vor câştiga ruşii, e foarte posibil să îşi extindă "demilitarizarea" şi "denazificarea" şi în vestul Ucrainei, până la Lvov.

Un atac împotriva Poloniei, din ce în ce mai vocală şi mai implicată în efortul de război al Ucrainei (vezi şi disponibilitatea declarată recent de a găzdui arme nucleare americane pe teritoriul său), nu e deloc de exclus, chiar dacă Polonia e membră NATO. Polonia funcţionează în ultimele luni ca un depozit de arme occidentale pentru Ucraina. În plus, în planurile anunţate de Vladimir Putin în discursurile sale, Rusia ar vrea să demonstreze că NATO nu e ceea ce se pretinde a fi, o organizaţie defensivă bazată mai ales pe punctul 5 al Tratatului, "toţi pentru unul, unul pentru toţi", deviza muschetarilor. E adevărat însă că acest punct 5 al Tratatului nu a fost activat decât o dată, în favoarea SUA, în Afganistan.

Despre ce ar putea fi vorba? Demonstraţia pe care Putin şi strategii săi militari ar putea-o avea în vedere e simplă. Dacă, de exemplu, Rusia ar ataca bazele, instalaţiile şi depozitele militare din estul Poloniei, iar aliaţii NATO nu ar interveni direct şi imediat în sprijinul ei, al Poloniei, aceasta ar fi o probă suficientă şi decisivă că NATO nu asigură securitatea şi protecţia membrilor săi. O asemenea demonstraţie riscantă ar putea fi făcută pe oricare dintre membrii NATO din estul Europei (Lituania, de pildă, ea însăşi foarte belicoasă). Fără arme nucleare dar, foarte probabil, folosind noile rachete hipersonice care pot lovi de la distanţă, din Marea Neagră sau de pe teritoriul Rusiei.

Nici o publicaţie serioasă nu se mai hazardează să se expună cu cifre precise privind morţii şi răniţii grav. Se estimează destul de aproximativ că Ucraina ar avea între 20 şi 30.000 de militari morţi sau grav răniţi. Pentru ruşi, estimările variază între 7 şi 10.000 de morţi sau grav răniţi. Pierderile de vieţi din rândul populaţiei civile ucrainene, enorme, nu au fost până acum contabilizate serios de nimeni. Refugiaţii sunt estimaţi, la fel de imprecis, între 4 şi 5 milioane. Pe unii îi putem întâlni în Bucureşti şi în toată România. Aviaţia (cu excepţia unor elicoptere foarte moderne) şi marina ucrainene au fost "neutralizate", adică aproape scoase din uz. Cea mai mare parte a depozitelor de arme sau de combustibili au fost bombardate şi, deci, anihilate. Dar armata ucraineană, puternic susţinută din Occident, prin Polonia mai ales, continuă să lupte şi e în continuare capabilă să le producă mari pierderi ruşilor. Distrugerile economice în general, industriale în special, dar şi cele care afectează producţia agricolă a acestui an, probabil şi pe cea a anilor următori, sunt imense.

Deşi au reuşit aparent ce şi-au propus şi au ocupat o bună parte din estul şi din sudul Ucrainei, ruşii au pierdut categoric războiul de propagandă. Imaginea Rusiei e foarte compromisă în aşa-zisa "lume liberă", în Occident. Fără să participe direct pe câmpul de luptă, UE şi NATO au câştigat războiul de imagine, avându-l pe "eroul" Zelenski în centrul enormului dispozitiv imagologic.

Guy Mettan, un celebru ziarist elveţian, fost redactor-şef al gazetei Tribune de GenPve, specialist recunoscut în spaţiul ex-sovietic, face o descriere "neutră", helvetică, a victoriei simbolice obţinută de Ucraina şi de Vest: "Acest război va fi fost ocazia de a trăi în direct prima operaţiune de război cibernetic total. Dacă libertatea presei e în suferinţă în Rusia, lucrurile nu stau mai bine la noi, care am eliminat canalele de informare ruseşti, deşi pretindem că apărăm libertatea presei şi interzicem punctele de vedere divergente! În câteva zile am asistat la o zelenskizare a minţilor în care toţi rivalizau în servilism pentru a-l asculta pe Marele Erou şi a-i îndeplini dorinţele, preşedintele Macron mergând până acolo încât a arborat o barbă de trei zile şi un T-shirt kaki pentru a-şi sublinia adeziunea la cauză, în timp ce media renunţă la deontologia jurnalistică pentru a îmbrăţişa cauza Ucrainei. O asemenea prăbuşire a raţiunii într-un timp atât de scurt e ceva nemaivăzut.

Nemaivăzut, dar nu inexplicabil. Dan Cohen, corespondentul lui Behind the News, a demontat mecanismele sofisticate ale propagandei ucrainene şi motivele succesului său colosal în ţările noastre. Un comandant al NATO a descris această campanie în Washington Post ca pe "o formidabilă operaţiune de stratcom (comunicare strategică) mobilizând media, Info Ops şi Psy Ops" (operaţiuni informaţionale şi operaţiuni psihologice - n.n.). În mare, era vorba de a mobiliza mijloacele media şi de a hipnotiza publicul printr-un jet continuu de ştiri adevărate, ştiri false, imagini şi naraţiuni apte să tetanizeze oamenii pentru a menţine emoţia la nivel înalt şi a oblitera capacitatea de judecată a opiniei publice.

Aşa se face că am avut dreptul la un potop de imagini spectaculoase şi de informaţii adesea false: pretinsa moarte a soldaţilor din Insula Şerpilor, fantoma de la Kiev care ar fi doborât singură şase avioane ruseşti, ameninţările asupra centralei de la Cernobîl, falsul bombardament al centralei de la Zaporoje sau cazul maternităţii şi al teatrului din Mariupol, unde n-am văzut niciodată victimele, cu excepţia a două femei dintre care una cel puţin a fost recunoscută ca fiind în viaţă. Tot aşa, am asistat la "spălarea" accelerată a batalioanelor Azov, reconvertite în trupe de soldaţi patrioţi după ce şi-au scos ecusoanele neonaziste, şi la negarea existenţei laboratoarelor bacteriologice americane din Ucraina, deşi existenţa lor a fost recunoscută explicit de Victoria Nuland în cursul unei audieri la Senat în 8 martie. E adevărat că un wording (indicaţie de formulare - n.n.) a fost dat imediat pentru a nega faptul. De a doua zi am început să vorbim despre "structuri de cercetare biologică" şi să alertăm opinia publică în privinţa unor pretinse atacuri chimice ruseşti pentru a îngropa problema laboratoarelor bacteriologice secrete (cf. BFM TV). [...] Această strălucită reuşită în Occident ascunde totuşi un eşec patent în America latină, în Africa şi în Asia, adică în 75% din lumea locuită. Ţările din Sud nu se lasă înşelate de minciunile şi de interesele noastre" ("La Zelenskimania et l'image ravagee de la Suisse", arretsurinfo.ch, 1.04.2022).

Ucraina continuă să primească arme, dar şi alte ajutoare, umanitare în primul rând, şi importante ajutoare financiare, mai ales din SUA şi de la UE. Războiul poate deci continua multă vreme. Volodimir Zelenski şi Ucraina nu par deloc gata să se predea. Zelenski a spus clar că Ucraina nu contează decât pe victorie. Negocierile de pace au fost suspendate pentru că nu mai au nici un conţinut decât, eventual, schimbul de prizonieri şi de morţi.

Piotr Tolstoi, vicepreşedinte al Dumei de Stat (Camera inferioară a Parlamentului rus), strănepot al lui Lev Tolstoi, într-o emisiune la RTL-TVI, s-a exprimat despre războiul din Ucraina într-un schimb de replici încordat cu doi politicieni belgieni. Mai întâi Piotr Tolstoi a justificat invazia ordonată de Vladimir Putin în sensul asigurării securităţii Rusiei şi a graniţelor sale, a evitării extinderii NATO. A dezminţit eventualele atrocităţi comise de armata rusă la Bucha (Bucea) şi a acuzat armata ucraineană: "Armata ucraineană a atacat şi ea din plin civilii care voiau să iasă din oraşele asediate. Toţi acei morţi trebuie să fie identificaţi şi atribuiţi (ucigaşilor - n.n.). Trebuie să se facă o anchetă înainte ca lumea să se lanseze în discursuri despre atrocităţile comise de armata rusă". Întrebat despre cât ar putea dura războiul, Piotr Tolstoi a fost evaziv: "Ar putea să mai dureze o lună, un an, poate chiar trei ani. Vom continua până când Rusia îşi va fi atins obiectivele" ("Piotr TolstoV s'exprime sur le conflit en Ukarine: "Cela pourrait durer trois ans", lalibre.be, 3.04.2022).

Petru Romosan