Suntem victime fiindcă ne place așa!

Altă explicație nu am. În schimb, am primit două argumente puternice din direcții total diferite, care ar putea să stea la baza afirmației din titlu. Adrian Severin și autoritățile de la Kiev. Primul face o demonstrație de forță și propune resetarea relațiilor româno-americane. Autoritățile de la Kiev ne trag pe sfoară la vedere, în timp ce autoritățile române se fac că nu văd.

Adrian Severin, care în materie de politică externă are una dintre cele mai importante expertize și care a participat efectiv la momente istorice cruciale, cum ar fi încheierea parteneriatului româno-american și demersurile pentru intrarea României în Uniunea Europeană și în NATO, face un bilanț, pentru noi extrem de dureros, al modului în care au evoluat sau poate au involuat, depinde din ce perspectivă citim, relațiile noastre cu Washingtonul. Chintesența demersului său, făcut sub forma unei scrisori deschise, este tratamentul de colonie la care am fost și ne-am lăsat supuși de către Statele Unite. Prin intermediul ambasadoarei extraordinare și plenipotențiare, doamna Kathleen Kavalec, Adrian Severin solicită Washingtonului o schimbare radicală de poziție în abordarea raporturilor cu Bucureștiul. Și bine face. Chiar dacă scrisoarea este redactată în termeni foarte duri. Ceea ce însă omite Adrian Severin, poate cu bună știință, poate nu cu bună știință, este că solicitarea sa nu poate fi în niciun fel onorată, atâta timp cât autoritățile de la București rămân în poziție de ghiocel. Atâta timp cât nu avem oameni politici cu un comportament de oameni de stat. Atâta timp cât suntem disprețuiți pe bună dreptate și nu numai de Statele Unite pentru lipsa noastră de verticalitate. Pentru slugărnicie. Pentru obediență. Pentru comportament de yesmeni.

Și, iată, simultan suntem în cel mai înalt grad insultați de către Guvernul de la Kiev. La doar o zi distanță după ce România a decis ca, alături de alte state, pe lângă susținerea pe care am acordat-o până acum și o acordăm în continuare, să mai și înarmăm pe cheltuiala noastră Ucraina cu muniție. Și la un an după ce practic la unison românii le-au deschis larg porțile năpăstuiților din Ucraina, iar în prezent îi găzduiesc pe bani grei, numai o parte dintre cheltuieli fiind asigurate de Uniunea Europeană. Și la circa șase luni de când Parlamentul de la Kiev a votat o lege criminală, care discriminează practic toate minoritățile, inclusiv cea română. După care au început să-i alunge pe preoții români din lăcașele de cult.

Ei bine, la toate aceste afronturi extrem de grave, președintele Klaus Iohannis, care și-a asumat rolul de cârmaci al politicii externe, a recomandat să răspundem exclusiv diplomatic. Ceea ce s-a tradus în lipsa oricărui răspuns. Și a urmat balamucul cu Canalul Bâstroe.

Canalul Bâstroe, ceea ce se întâmplă acolo și în general modul în care este atacat și afectat ecosistemul Deltei Dunării are din nefericire legătură cu ambele teme pe care le dezbat acum. Pentru că, iată, aflăm cu multă întârziere că România a semnat cu mai mulți ani în urmă cu Statele Unite o înțelegere, prin care să permită crearea și funcționarea a două baze militare americane în zona protejată a Deltei Dunării. Și chiar în aceste zile se desfășoară cele mai ample manevre militare maritime, inclusiv pe teritoriul Deltei Dunării. Dacă Statele Unite au considerat că este necesar să-și creeze o portiță juridică pentru a putea acționa în forță, la nevoie, în Marea Neagră, o zonă cu adevărat explozivă sub aspect geostrategic, puteau foarte bine nu să recurgă la acest subterfugiu de natură să-i dea acces la mare, ci pur și simplu să-i împrumute României un număr considerabil de mare de vase de luptă, inclusiv cu personalul militar aferent. Sub pavilion românesc, ele puteau defila liniștite în Marea Neagră. Dar întrucât suntem „ghiocei", partenerii de la Washington nu au avut suficientă încredere în noi. Și iată că, în paralel, fără să le pese de acodurile semnate la nivel european, fără să le pese de ecosistemul Deltei Dunării, din care nu dețin decât 10%, ucrainenii au săpat în secret, adâncind șenelul Canalului Bâstroe, în scopul de a putea transporta pe Dunăre, în direcția Uniunii Europene, grâu neconform, tratat genetic și nu numai. Și probabil de a aduce din Europa centrală către Ucraina armament pe Dunăre. Expunându-ne astfel și pe noi la o ripostă a Federației Ruse.

După ce presa a făcut scandal, obținând informații despre ceea ce se întâmplă, „partenerii" ucraineni s-au angajat ca împreună cu noi să facă verificările necesare și să adopte soluțiile legale. Nu au respectat niciun termen. Și-au bătut literalmente joc de autoritățile române. Și, începând de ieri, ne-au montat o cacealma pe care noi am înghițit-o cu undiță cu tot. Se vor face în fine, după multe întârzieri, măsurători, dar doar cu aparatură ucraineană și cu specialiști ucraineni, asistați de un singur român. O înșelătorie pe față. O mizerie care nu îi poate păcăli nici pe copiii mici. O nouă sfidare la adresa României.

Și totul se întâmplă din același motiv. Nu avem coloană vertebrală. Suntem umiliți pentru că vrem să fim umiliți. Și pentru că în fruntea statului am ales un om de paie. O slugă!

Sorin Rosca Stanescu