Starea de urgență

După rușinea de la Reykjavik și umilința de la Oslo, în fotbalul românesc trebuie declarată starea de urgență. Și, ca să fie tacâmul complet, nu m-ar mira să ne îngenuncheze și austriecii chiar la noi acasă, ca să fim convinși că victoria de la Klagenfurt a fost doar un accident fericit al naționalei! Realitatea e că fotbalul nostru e în suferință și agonizează de ani buni, ca într-o carantină perpetuă, din care succese episodice, mai degrabă norocoase, ne-au creat impresia că ne-am fi însănătoșit. Nici vorbă, pentru că n-aveam cum, cu o federație stăpânită de personaje venite de nicăieri și aterizate în funcţii la sforării politice și prin manevre care mai de care mai secrete.

Așa am ajuns să așteptăm minuni din partea câtorva jucători de talent, crescuți ici și colo, prin pepinierele sărace ale cluburilor, fără vreun sprijin al federației și numai în ideea că vor deveni marfă de export, la un moment dat. Unii dintre ei - umflați cu pompa și beneficiind de procuratori abili, care au știut să-și vândă marfa - au și nimerit la formaţii europene mai răsărite. Câți însă au și rezistat acolo, înainte de a fi ținuți pe bancă și a fi dați mai departe? Puțini, foarte puțini, prea puțini, iar mai ales cu ei vrem să rupem în două calificări continentale și mondiale, fără ca păguboasa conducere a FRF, în frunte cu neavenitul Răzvan Burleanu, să fi înțeles în atâția ani ce are de făcut și nu face.

Nu-i de mirare, aşadar, că am luat bătaie la Reykjavik cu 2-1, după ce, în 1996, tricolorii învinseseră acolo cu 4-0. Atunci, selecționer era Iordănescu, iar golurile au fost semnate de D. Munteanu, Dan Petrescu, Gică Popescu și Hagi. Or, acum, când singurul nostru șut pe poartă a fost cel din penalty-ul cu care ne-a dăruit VAR-ul, din echipă mai făcea parte doar urmașul lui Hagi, Ianis! Mă îndoiesc însă că Burleanu și ai săi au înţeles cum și-a construit Islanda generația jucătorilor de azi. Căci dinspre FRF, nici vorbă să pună pe roate centre naționale de copii și juniori! Cum a devenit posibil ca micuța țară, cu o populație de 350.000 de suflete și fără vechi tradiții în fotbal, să fi crescut atâția jucători valoroși și o națională de nivel european? Dar Norvegia, cu vreo 5 milioane de locuitori, de unde i-o fi scos pe incredibilul Haaland și pe inteligentul Odegaard, ca să ne umilească efectiv cu acest 4-0? Trei dintre goluri au fost înscrise de primul dintre ei, care le povestea fanilor că a început fotbalul la vârsta de... cinci ani, într-un centru de copii și juniori. Să-ți treci la activ un hat-trick la numai 20 de ani, într-un meci internațional cu miza unei grupe de calificare, e o performanță ieșită din comun, dar perfect de înțeles în compania echipei României, pe care gazetarii norvegieni au considerat-o... distractivă. Și apropo de Haaland, am tot auzit că Tătărușanu l-ar fi privat de alte vreo 2-3 goluri. Să fim serioși! Când a încasat patru fără să clipească, plus alte două cu Islanda, în condiții similare, ne dăm seama de ce, de vreun an și mai bine, singura poartă în care Tătă mai face oficiile de goalkeeper este cea a naționalei. Şi mă gândesc că i-o fi ajuns și lui, cum ne-o fi ajuns și nouă. Mai ales că s-a cam terminat și cu vechea amăgire potrivit căreia fotbaliștii noștri dau pe dinafară cu tehnica individuală (vezi doamne ce mingicari suntem!), în timp ce vlăjganii nordici, atleți pur sânge, ne bat de ne sună apa-n cap!

Nu-l scuz cu absolut nimic pe selecționerul Mirel Rădoi, deși l-aș putea cita pe Mitriță, care recunoștea după meci că antrenorul le ceruse ceva și ei au bălmăjit în teren cu totul altceva. Cu siguranță, antrenorul naționalei are partea lui de vină, pe care și-a asumat-o, dar asta nu ne încălzește cu nimic. România va fi gazda unor jocuri din EURO 21, dar echipa noastră va fi absentă și de astă dată, ceea ce e de-a dreptul rușinos. Nici în Liga Națiunilor nu sunt semne că ne va fi mai bine, așa că ar fi momentul să declarăm starea de urgență și să spargem buba. Care coace de ani buni la FRF, unde ar trebui declarată nu doar carantina, ci o curățenie generală. Dacă nu vom tăia nici acum în carne vie, vom constata că degeaba inaugurăm stadioane ultramoderne, de vreme ce, vorba lui Cornel Dinu, fotbalul nostru e la înălțimea...crampoanelor!

Horia Alexandrescu
(preluat din Romania literara)