Speculanții de energie

Marcel Ciolacu, liderul PSD, cel mai important reprezentant al majorității parlamentare, a lansat ieri în spațiul public o informație cumplită. Și anume că statul a vândut în urmă nu cu mult timp energia la un preț, iar acum este silit să cumpere energia de zece ori mai scump. Probabil că așa și stau lucrurile. Este de presupus că Ciolacu e bine informat. Ceea ce înseamnă nici mai mult, nici mai puțin, că ne-am furat cu bună știință căciula. În beneficiul cui?

Liderul PSD, în mod cert, se referă la traderii din domeniul energiei electrice. În urmă cu mai mulți ani, imediat după ce am intrat pe ușa din dos în Uniunea Europeană, rămânând în continuare să ocupăm camera servitorilor, am fost obligați să creăm premizele așa-numitului coș de energie. Energia electrică nu s-a mai vândut în mod direct de către producători. Nu mai era posibil să achiziționezi, să spunem, doar energie hidro, sau doar energie produsă de centrale atomice, sau doar energie pe cărbune ș.a.m.d. Întreaga cantitate de energie era vărsată, desigur virtual, într-un coș, după care se făcea o medie a prețului, iar traderii din energie, la început vreo zece la număr, azi nu mai știe nimeni câți sunt, achiziționau cantitățile pe care ulterior le vindeau beneficiarilor. Desigur, cu un profit. Rațiunea mai marilor de la Bruxelles a fost că, în acest fel, se poate crea o piață concurențială. Și că, în final, românii nu vor fi jumuliți. Dimpotrivă. Fiind o concurență reală, marja de profit a traderilor urma să fie rezonabilă, iar cetățenii nu ar fi avut decât de câștigat.

Deschid o paranteză. O logică asemănătoare a stat și la baza retoricii din spatele așa-numitei liberalizări a pieței de energie. Din decembrie 2020. Atunci, același ministru care și acum conduce acest sector, Virgil Popescu, a ieșit de mai multe ori pe posturile de televiziune în cadrul unor conferințe de presă și a declarat ritos că, în urma liberalizării, prețul energiei urma să scadă. A garantat acest lucru. În decembrie 2020 nu exista niciun război în Ucraina, nu erau aplicate sancțiuni, nu erau instituite la nivel internațional niciun fel de restricții în materie de energie, de natură să conducă la creșteri de prețuri. Și totuși, în România prețurile au explodat. Iar Virgil Popescu nu și-a cerut niciodată iertare pentru minciunile servite românilor. Prețurile la energie au explodat din simplul motiv că, în realitate, nu avusese loc niciun fel de liberalizare. Pentru că producătorii de energie erau toți de un neam. Erau toți de stat. Iar energia nu s-a liberalizat, ci s-a cartelat. Producătorii pur și simplu au descoperit că au o oportunitate de a crește prețul, de a-și mări încasările și de a obține, în calitate de manageri sau de administratori, sume mari de bani suplimentare sub forma primelor de sfârșit de an. Iar cetățeanul a fost, ca de obicei, bun de plată.

După declanșarea războiului din Ucraina, cifrele au explodat a doua oară. Iar astăzi s-a ajuns acolo unde a spus Ciolacu că s-a ajuns. Pentru consumul casnic sau industrial, beneficiarii plătesc de zece ori mai scump. Iar cei mai mulți bani nu îi mai încasează statul și, respectiv, reprezentanții producătorilor de energie. Așa cum s-a întâmplat în primul val al scumpirilor. De această dată, profitul se duce direct în buzunarul negustorilor de energie. În buzunarul traderilor. Și, după un vechi obicei românesc și nu numai românesc, o parte dintre miliardele de euro câștigate astfel sunt dirijate nu la sacoșă, ci în conturi offshore, către acei decidenți politici care le acordă protecție traderilor de energie transformați în speculanți. Corupție la înalt nivel.

Un atac extrem de periculos la buzunarul românilor, cetățeni și societăți comerciale, care sărăcește o țară întreagă, dar îmbogățește în schimb o gașcă de privilegiați. Eu cred că am tradus cât se poate de corect și am dezvoltat totodată dezvăluirea făcută de Marcel Ciolacu ieri și peste care, din păcate, analiștii politici au trecut cu nonșalanță. Sau poate, cine știe, unii dintre ei se află și ei pe statele de plată ale traderilor din energie.

Nu se putea întâmpa acest lucru dacă Virgil Popescu, ministrul de resort, nu ar fi fost complice. Numai că Virgil Popescu nu e de capul lui. El are cu certitudine doi șefi. Unul la Palatul Victoria și celălalt la Cotroceni. Aceștia sunt șefii vizibili interni. Posibil să mai existe și șefi invizibili interni, cum ar fi unii generali din serviciile secrete, pe care văd că nu-i mai caută nimeni de 20 de ani la pușculiță. Și nu este deloc exclus să existe și șefi externi.

Dacă tot i-a ieșit această panglică din gură lui Marcel Ciolacu, ar fi bine să meargă până la capăt. Și să ne spună totul. Arătând măcar în acest fel că mai marii PSD nu sunt implicați în respectiva mizerie. Și solicitând oficial o anchetă declanșată de DNA. Pentru a demonstra astfel că s-a exprimat cât se poate de impropriu, atunci când a taxat acest jaf organizat drept „o tâmpenie". Cu atât mai mult cu cât „tâmpenia" se petrece în mod asemănător în toate domeniile. Începând cu producătorii de produse finite petroliere și continuând cu cei din zone sensibile ale industriei alimentare, din industria farma și din sistemul bancar.

Sorin Rosca Stanescu