Se coclește AUR sau dimpotrivă?

Liderul opoziției, George Simion, și-a anunțat cu mult curaj candidatura la prezidențiale. Este practic întâiul conducător al unei formațiuni politice care face acest anunț în mod oficial. Mă refer desigur la partidele eligibile. E prea devreme? E prea târziu? Care va fi efectul în plan electoral? Și cum anume intenționează să parcurgă George Simion următorul traseu al AUR și al său personal, un traseu extrem de dificil și cu numeroase capcane?

Ieri, spre seară, am avut posibilitatea ca, împreună cu voi, să aflăm o serie de date din ultimul sondaj Sociopol. Un sondaj destinat prezumtivilor prezidențiabili. Conduce la mare distanță Marcel Ciolacu, iar pe locul doi este George Simion, în condițiile în care, în momentul în care au fost culese informațiile, el încă nu-și anunțase candidatura. Dar candidatura plutea deja în aer. Totuși, George Simion, deși conform sondajului se califică pentru a intra în finală, este încă prea departe de liderul PSD.

Se pune întrebarea dacă este firesc ca un partid care este al treilea ca mărime, dar care la locale nu a colorat deloc harta României, să fie primul care să decidă să se angajeze în lupta pentru prezidențiale. În mod normal, ar fi trebuit ca toate partidele să aștepte rezultatul alegerilor parlamentare și abia apoi să-și plaseze oficial liderii în lupta pentru Cotroceni. Acest proces nu mai este posibil, date fiind incertitudinile legate de momentul alegerilor. Prezidențialele ar putea fi în septembrie, deci organizate anticipat, pe modelul nefericit al localelor. Așa că George Simion s-a aruncat cu mult curaj în apă, iar acum înoată contra curentului. Într-un moment în care cele mai multe vulnerabilități AUR au devenit dureros de vizibile pentru fanii acestui curent politic.

De ce a făcut acest lucru? Presupun că a simțit, după ce a suportat și o serie întreagă de critici, mai mult sau mai puțin cordiale, că este dator să se lupte în numele partidului pentru cel mai important trofeu. Și în felul acesta, într-un moment care poate fi apreciat drept critic, să împingă în sus scorul partidului. Cu riscul, atenție, ca în eventualitatea în care pierde finala pentru Cotroceni să-și piardă la pachet și funcția de președinte AUR. În definitiv, cu excepția UDMR, care este plafonat la un anumit scor, toate celelalte partide din România și-au sacrificat liderii după ce aceștia au pierdut cursa pentru Cotroceni. Unii chiar, destul de mulți, au ajuns și după gratii. Alții, doar cu dosare penale. Este un risc pe care George Simion și l-a asumat. Iar pentru acest risc asumat merită felicitat. Și încurajat.

Dar ca să aibă o șansă, cea mai mică șansă de a-și învinge adversarii, dintre care Marcel Ciolacu poate rămâne până la urmă o simplă ficțiune, George Simion mai are nevoie de ceva. Să-și pregătească oastea pentru bătălia finală. Să fim cinstiți. În ciuda entuziasmului general, în ciuda unui dinamism remarcabil, dar care în ultima vreme a mai scăzut, AUR este un partid neorganizat. Ca să nu spun dezorganizat. Care în filiale și uneori chiar și la centru se mișcă haotic. Sub impulsul momentului. Singura șansă a lui George Simion de a-și asigura un start convenabil este ca de îndată să organizeze conferințe în fiecare organizație de județ și un nou congres național, care să bată lucrurile în cuie.

AUR are nevoie de lideri stabili. Cu atât mai mult cu cât nici măcar nu se știe cu cine se va bate până la urmă la prezidențiale. Cu Marcel Ciolacu, care se izmenește? Cu „ostașul" României, care fără a fi fost desemnat în vreun congres PNL, a împânzit pe bani grei întreaga Românie cu uriașe panouri de publicitate electorală? Cu Mircea Geoană, care încă nu este în măsură să facă un anunț oficial? Sau se bate pe același culoar, spre paguba ambilor, cu Cozmin Gușă? Sau se va confrunta și cu Diana Șoșoacă, care refuză să rateze vreo campanie electorală?

Înainte chiar de a-și schimba întregul comportament politic, George Simion are nevoie ca de aur de consultanți experimentați. Și mai are nevoie să schimbe recuzita. Gata cu filmările cu telefonul! Și cu multe alte excentricități. Îi atrag atenția că are împotriva lui nu doar alte partide politice, nu doar instituțiile de forță, ci și o bună parte din ambasadele UE și NATO, dacă nu cumva chiar pe toate la un loc. Bătălia care îl așteaptă va fi cruntă!

Sorin Roșca Stănescu