Salvatorul Ilie,... cu altă pălărie (II)

Guvernul BoloDan a fost investit lunea trecută pe repede înainte, după aproape o lună de amețeli și bâjbâieli. Este unul din cele mai slabe guverne postdecembriste, care-și dispută lanterna roșie cu efemerele guverne Grindeanu și Tudose pritocite de liderul de atunci al PSD, Liviu Dragnea. Ne așteptam ca multlăudatul premier Ilie Bolojan să vină în fața Parlamentului și a poporului cu un program serios și fezabil de guvernare, dar noul star politic mioritic care vrea să compară drept un mare și dârz reformator,  pozând în elev sârguincios al ilustrei lady Margareth Thatcher (premierul  conservator al Marii Britanii în anii 80)  ori în imitator al făuritorului modelului polonez de dezvoltare și bunăstare, Leszek Balcerovicz (ministru de finanțe în anii 90), a prezentat doar o schiță bolmojită de idei. Numeroși români, precum și susținătorii săi externi văd în Bolojan un salvator al neamului și al patriei în aceste vremuri de restriște.  Proclamatul și clamatul reformator de la Oradea pornește însă la drum cu trei handicapuri majore: este un produs al sistemului  politic postdecembrist cangrenat și eșuat, a fost virusat de sorosism și nu a creat un model de dezvoltare și bunăstare în municipiul Oradea și în județul Bihor.

Mai mult spoială decât bunăstare

Mulți au vorbit de un adevărar miracol produs la Oradea în cursul celor trei mandate de primar ale lui Ilie Bolojan. Nimeni nu-i poate nega meritele de a fi schimbat în bine, cel puțin estetic, fața municipiului Oradea, de a fi făcut acest oraș mai atractiv și mai prietenos, de a fi îmbunătățit unele servicii publice, de a-i conferi un iz occidental. Bolojan a dat de fapt o mare lovitură de imagine prin modernizarea și renovarea centrului vechi al urbei, beneficiind de faptul că în această zonă au fost edificate numeroase  palate, biserici și alte construcții, majoritatea în stil baroc sau new seccesion, sub ocupația Imperiului Habsburgic (în secolele 18 și 19 și la începutul secolului 20). Sub aspectul numărului și atractivității unor astfel de construcții, Oradea depășește celelalte orașe mari din România, exceptând bineînțeles Bucureștiul. În plus, în centrul urbei au fost amenajate atractiv  turistic cea mai lungă stradă pietonală și cea mai mare piață pietonală din țara noastră, precum și ambele maluri ale Crișului Repede. Un punct pozitiv este și salubritatea orașului de la granița de vest a României. Un alt merit al primarului Bolojan este celeritatea și eficiența sistemului de relații cu publicul din primărie și din alte instituții publice aferente, printr-o digitalizare extinsă care a stârnit inclusiv invidia unor vizitatori din Ungaria vecină.

Nu este însă cazul să cădem în extaz sau să ne lăsăm păcăliți de aparențe. Oradea nu este încă la nivelul de urbanitate și de calitate a vieții a Clujului, Brașovului sau Timișoarei.  De exemplu, Clujul este mult deasupra Oradiei  la transport public atât în ce privește calitatea parcului auto (autobuze, troleibuze, tramvaie) cât și în ceea ce privește confortul și ritmicitatea. Gara din Oradea pare cea mai tristă din Transilvania, iar autogările nu par nici ele prea vesele. Renumita și vizitata stațiune termală Băile Felix devine tot de cenușie (iese în evidență prin culoarea mai stridentă baza de tratament a SRI, luată cu japca de fosta Securitate), iar Băile 1 Mai devin tot mai ponosite și colmatate. Oradea este depășită la capitolul parcuri și spații verzi, inclusiv la amenajări florale, de toate orașele reședință de județ din vecinătate, respectiv Cluj, Timișoara, Arad, Satu Mare ,și Baia Mare. Investitorii   străini n-au prea dat iama în  urbe sub domnia lui Bolojan. Relativ recent, am rămas siderat când am aflat că la capitolul salarii Oradea se situează la coada clasamentului național, respectiv pe locul 37 între cele 41 de orașe reședință de județ. Este un simptom și un indicator clar că actualul premier n-a adus dezvoltare și prosperitate în urbea căreia i-a fost baci o duzină de ani. A excelat la spoială, nu la calitatea vieții. Băieți deștepți și interesați din țară și de afară au creat însă în ultimii ani mitul primarului ultragospodar și vizionar Ilie Bolojan și l-au ridicat pe piedestal, cum au făcut cu 1o-15 ani în urmă în cazul fostului primar al Sibiului și președinte al României, Klaus Iohannis.

 Societatea închisă de la Oradea

Deși pozează în adept al societății deschise promovate de George Soros and co, primarul  Ilie Bolojan nu a dovedit o deschidere deosebită față de societatea civilă și nu a fost (și nu este) un promotor și un apărător al libertății de exprimare și a dreptului la informare. La Oradea aproape toată massmedia îi cântă în strună, presa liberă și critică fiind pe cale de dispariție.  Cele mai obediente media sunt ziarul Bihoreanul și postul de televiziune DIGI 24, care-i ridică  adevărate osanale și-i demonizează adversarii politici pentru a-i timora și neutraliza. Osanalele din Bihoreanul se apropie de cele ridicate lui Nicolae Ceaușescu de fostul ziar comunist Scânteia. Bihoreanul a fost stipendiat pe căi ocolite de Primăria Oradea și de Consiliul Județean Bihor, iar societatea deținătoare a postului de televiziune DIGI 24 a primit ca sediu o parte din impozantul palat Vulturul Negru, aflat în proprietatea primăriei de vizavi. Bolojan nu a fost nici adeptul conferințelor de presă, transparența fiind un moft pentru actualul proțăpit la Palatul Victoria. Iar biroul de relații cu presa  al primăriei orădene nu a prea răspuns și nu prea răspunde la solicitările formulate de jurnaliști în baza legii privind liberul acces la informațiile de interes public.

În perioada în care a fost primar al municipiului Oradea și președinte al Consiliului Județean Bihor (2008-2024), Ilie Bolojan a reușit să impună un anumit control asupra justiției bihorene, până la nivelul Curții de Apel Oradea, prin procurori, judecători și avocați apropiați de PNL sau pur și simplu obedienți  și manipulați din varii motive. A avut relații strânse și cu șefi locali ai principalelor servicii secrete, SRI și SIE (care are o unitate specială la Oradea), inclusiv în anii de glorie ai Binomului SRI-DNA, fiind unicul politician local reprezentativ care nu a fost atins în marea luptă anticorupție. În fruntea serviciului secret al Ministerului Administrației și Internelor, respectiv al SIPI Bihor, a fost promovat un ofițer de poliție care este frate cu fostul ministru Marcel Boloș, cel mai vechi și apropiat colaborator al superstarului Bolojan. Potrivit unor surse, polițistul Boloș ar fi în măsură să clarifice acuzația adusă lui Bolojan de anumiți jurnaliști cum că ar fi fost prins de Interpol cu un camion furat din Germania. Prin propriile investigații am stabilit deocamdată că, în perioada în care a fost angajat profesor de matematică la Școala ajutătoare din Tileagd (1993-1994), a intrat în contact cu reprezentanți ai unei fundații germane care aducea ajutoare la această școală din 1990 și a plecat o perioadă  în Germania pentru a lucra la această fundație ca șofer pe un camion (nu TIR) cu care erau transportate ajutoare în diverse zone. Avem tot mai multe indicii că nu a ieșit fum fără foc cu camionul lui Bolojan.

În perioada de leadership bihorean, Ilie Bolojan n-a creat o mare emulație în jurul său și nu a adunat și catalizat personalități marcante sau specialiști deosebiți. În jurul său s-a constituit un cerc restrâns și închis, care nu depășește o duzină de persoane, majoritatea mediocre și total obediente, multe cu probleme penale sau de moralitate. Despre principalii colaboratori și despre afaceriștii aciuați și pricopsiți în jurul politicianului bihorean devenit model și salvator național, dar și  despre mafiile înflorite sub leadershipul său, în episodul următor.

Valer Marian