Sacii de plastic pentru demnitatea umana, semnul epocii noastre!

Am refuzat să vorbesc despre asta până acum "din orgoliu național", ca să-l citez pe Petre Țuțea. Cum să acceptăm că asemenea oroare s-a întâmplat în mijlocul poporului român? Și chiar dacă poporul n-a putut să facă nimic, dezonoarea îl va urmări mult timp de-acum încolo.

Este vorba despre procedura sinistră, adevăratul ritual satanic, de îngropare a celor morți cu/de covid, dezbrăcați, sigilați în saci de plastic și apoi în sicrie, fiind interzise sfânta împărtășanie, lumânarea, priveghiul, slujba în biserică și înmormântarea decentă. Fără nicio rațiune medicală. Și chiar dacă o astfel de rațiune ar fi existat sau ar putea exista, nu se poate accepta și concepe. Cu mult mai sinistru decât practicile aruncării cadavrelor în gropile comune peste care se turna varul în vremurile epidemiilor medievale.

Este cea mai gravă crimă împotriva omului din istorie: refuzul nostru, al celor vii, de a-i lăsa pe semenii noștri să se întoarcă în lutul din care-au fost zămisliți, aruncându-i, prizonieri pentru vecie, în sacii de plastic. Plasticul, simbolul absolut al epocii noastre, care ne-a confiscat nu doar viața, ci, cu atât mai sinistru, chiar moartea. O spun cu cea mai mare mâhnire: cea mai mare responsabilitatea o poartă cultele religioase, în frunte cu biserica ortodoxă majoritară. Nu a fost voie să se întâmplea asta! Cu ce preț? Cu orice preț!

A fost o atingere la adresa canoanelor și dogmei însăși, împotriva credinței în înviere! O adevărată erezie! Cum am putea, oare, răscumpăra? Văd o singură cale: deshumarea celor astfel îngropați și reînhumarea cu scoaterea lor din saci și refacerea ritualului. Altfel, nu avem nicio scăpare: nu pe ei i-am îngropat astfel, bunicii, părinții, frații și copiii noștri, ci pe noi, propria noastră conștiință și libertate. Altfel, vom rămâne acolo închiși definitiv, fără niciun drum care să ajungă la lumină!

Aurelian Pavelescu