S-a pus la cale o crimă perfectă?

Au trecut cinci ani. De când Doina Pană, ministru al Apelor și Pădurilor în Cabinetul Mihai Tudose și-a abandonat pe neașteptate funcția. Acuzând faptul că ar fi fost otrăvită. Nu prea au existat reacții. Cel mult, doamna ministru a fost luată peste picior. În sensul că halucinează. În realitate, a fost otrăvită cu mercur. O tentativă de asasinat. De cinci ani, autoritățile dorm.

Un ministru al Apelor și al Pădurilor este, înainte de toate un membru marcant al Executivului unei țări. Al unei dintre cele trei puteri ale statului. Securitatea sa ține în mod indiscutabil de siguranța națională. Iar de siguranța națională, din câte știu, se ocupă mai multe instituții. Între care și Serviciul Român de Informații. Plătit în acest scop cu bani grei. O a doua instituție responsabilă este Parchetul General. Dacă există un atentat la viața unui reprezentant al puterii executive, este de la sine înțeles că Parchetul General trebuie să se autosesizeze de îndată. Și să meargă cu investigațiile până în pânzele albe. La noi, în România, doamna Doina Pană, care a acuzat în mod public faptul că ar fi fost otrăvită, nu a stârnit nicio reacție a autorităților.

Între timp, sub un anumit aspect cel puțin, situația a fost limpezită. Da, există certitudinea că doamna Doina Pană, eliminată astfel dintr-un Cabinet guvernamental, a făcut obiectul, în urmă cu cinci ani, al unei tentative de asasinat. Dată fiind poziția ei, asasinatul, înainte de a fi de tip mafiot, era unul politic. Și atroce. A fost otrăvită cu mercur.

Și cum a fost otrăvită? Și care este mobilul? Și răspunzând la cele două întrebări, cum am putea să aflăm care este cercul de suspecți? Adică unde ar trebui să caute autoritățile abilitate ale statului și plătite cu bani grei, dacă se decid totuși să caute? Doamna Doina Pană nu a fost otrăvită cu mercur la vreo cafenea din oraș. Sau în vreo cabană de munte, în timpul weekendului. Ea a fost otrăvită zi de zi. Cel care a încercat să ducă până la capăt o sentință de condamnare la moarte împotriva ministrului a procedat discret. Și lent. Astfel încât, după un timp, doamna Pană să se stingă pur și simplu din viață, fără ca moartea ei să devină suspectă. Asta înseamnă că tentativa de asasinat a fost executată de cineva aflat în proximitatea ministrului. Unul sau doi dintre colaboratorii apropiați ai acesteia. O persoană de încredere. Care nu crea nico suspiciune dacă, să zicem, o servea în fiecare dimineață pe doamna ministru cu o ceașcă de cafea. Sau de ceai de plante. În care fusese în prealabil strecurată o doză de mercur. Mergând pe această logică, rezultă că cercul de suspecți este mic. Dar atât de mic cât este, timp de cinci ani, nimeni nu a făcut investigații. Sau, dacă cumva s-au făcut, ele nu au fost duse până la capăt. Din nepricepere, din lipsă de profesionalism sau pur și simplu pentru că cei care trebuiau să-și facă datoria nu aveau chef să și-o facă.

În al doilea rând, atunci când vorbim de o crimă sau de o tentivă de crimă, căutăm nu numai autorul, ci și mobilul. Doamna Doina Pană, în calitate de ministru, s-a luat de mai multe ori în piept cu mafia pădurilor. Cu cei care, în mod direct și indirect, jefuiesc această uriașă bogăție a țării, care încă ne-a mai rămas. O industrie extrem de puternică, cum este cea forestieră, s-a dovedit cu prisosință până acum că lucrează atât cu firme private mari aflate la vedere, cât și cu nenumărate firme mici sau chiar cu persoane fizice, care taie în neștire copacii, vânzând în final lemnul societăților comerciale aflate la vedere. Care îl transferă neprelucrat, noaptea ca hoții, în străinătate. Veniturile realizate astfel sunt fabuloase. Interesele, pe măsură. Au existat de-a lungul timpului trei categorii de fenomene care au reținut atenția opiniei publice. La acest capitol vorbim despre activiștii de mediu, care au încercat și încearcă în continuare să denunțe infracțiunile din domeniul forestier, după ce în prealabil le documentează, și care sunt fugăriți și omorâți la drumul mare, la pachet cu pădurarii cărora le tremură uniforma pe trup. În al doilea rând, vorbim despre o forță colosală financiară, care le permite grupurilor mafiote sau celor aparent respectabile să ajungă până la cele mai înalte sfere ale vieții politice, să ungă unde trebuie, să amenințe unde nu au de ales sau să manipuleze unde au loc. Și în al treilea rând, desigur, putem vorbi de două feluri de politicieni. Unii corupți, și care se opun cu strășnicie instituirii unor reguli stricte în acest domeniu, care să apere fondul forestier, și alții necorupți, care se iau în piept cu sistemul și asupra cărora se fac tentative de asasinat cu mercur.

Nu am cum să nu semnalez în ceea ce privește al doilea aspect consemnat mai sus, că în România s-au petrecut câtea fenomene suprarealiste. Între acestea, uluitor, dar adevărat, am văzut cum un memoriu al unei societăți comerciale, fie ea și de dimensiunile Schweighofer, o societate austriacă, a greșit adresa. Și a ajuns nu la Ministerul Apelor și Pădurilor, unde solicitarea ar fi putut fi admisă sau respinsă, nu la Guvern, unde se discuta despre o lege a protecției fondului forestier, cu care austriecii nu se împăcau nici în ruptul capului, ci fix la peședintele României, Klaus Iohannis, care nu prea are în mod constituțional atribuții executive decât parțial, în domeniul politicii externe. Și ce să vezi? Președintele Klaus Iohannis nu a aruncat la gunoi acest memoriu greșit îndreptat din punct de vedere legal, ci și-a pus pe el apostila, trimițându-l mai departe la Guvern, cu sugestia ca cele sesizate să fie analizate și să se dea desigur o „rezolvare legală" solicitării. Uluitor! Este același președinte care se fotografiază în creierul munților cu reprezentanți Schweighofer și care în timpul liber plantează copăcei, strângându-și de zor mâna cu Costel Alexe, demnitarul PNL anchetat pentru fapte de corupție.

Dar să nu mergem prea departe. Să ne retragem la rândul nostru în tranșee, până nu vine cianura peste noi. Sau nu ni se răstoarnă mașina, lăsându-ne paralizați. Să lăsă Justiția să-și urmeze cursul. Dacă cumva se urnește. Oare vom afla vreodată cine a fost atentatorul la viața ministului Doina Pană? Și cine a fost comanditarul? Și cine sunt complicii?

Sorin Rosca Stanescu