România de azi între batistă și țambal

Afirmația retorică a președintelui francez Emmanuel Macron, „Este oare „Europa noastră de azi muritoare?", este de o gravitate imensă. Doar la noi, în campania pentru alegerile în parlamentul European, este o liniște desăvârșită. Nici una dintre temele mari nu este dezbătută. Ai senzația (care se transformă încet-încet în certitudine), ca această discuție este mizerabil escamotată, cu bună știință de către mediul politic românesc.

Ultimul eveniment, tentativa de asasinat a premierului slovac Robert Fico, coroborat cu războiul din Ucraina și cu valul de violențe din Europa au indus un sentiment de teamă și de neîncredere la nivelul întregului continent european.

Încotro se îndreaptă Europa? Aceasta este întrebarea care se află pe buzele tuturor. La această întrebare, care frământă Europa, încearcă să răspundă cunoscutul politolog bulgar Ivan Krâstev, pentru publicația elvețiană Neue Zürcher Zeitung, citat de "Evenimentul Zilei". Afirmația liderului de la Paris ar fi în totalitate adevărată, dacă ar fi eliminată retorica dramatică din discursul lui Emmanuel Macron.

„În acest moment, din toate părțile, ne confruntăm cu viziuni apocaliptice asupra lumii", notează Krâstev, referindu-se la predicțiile sumbre ale activiștilor pentru climă sau la presupunerile că „marele schimb demografic" ne va distruge modul de viață. Mai mult, ideea unei păci durabile s-a prăbușit.

Retrăim, parcă, anii 30 și toate noțiunile importante pe care s-a bazat securitatea noastră nu mai sunt valabile".

Naționalismul considerat a fi un spirit al trecutului, a demonstrat că astăzi tocmai puterea acestuia i-a ajutat pe ucraineni să se apere de ruși atât de mult timp", a mai declarat politologul bulgar.

Krâstev - președintele Centrului pentru Strategii Liberale a evidențiat și temerile pe care statele din Europa le au. Temeri, deloc comune, dar care variază în funcție de regiune. De exemplu, în Europa Centrală și de Vest, nemții și francezii se tem de un război general. Pe măsură ce coborâm pe linia Dunării, statele din Europa Centrală încă trăiesc reminiscentele trecutului, când URSS s-a întins cu mult peste granițele actuale.

Noi, românii, paradoxal, pare că nu ne temem de nimic. Singura spaimă pare a fi posibilitatea de a nu mai petrece vacanțe însorite pe plajele Lumii, și de a nu mai defila pe instagram cu imagini ale fericirii prost jucate.

„Temerile în Europa sunt foarte diferite - germanii și francezii se tem de un război nuclear, în timp ce polonezii și balticii - că țările lor ar putea fi ocupate. Și aceasta îşi are explicația istorică - pentru că țările din Europa de Est nu își percep existența ca pe un dat.

La noi, în campania pentru alegerile în Parlamentul European, nu vedem nici o discuție despre aceste teme, dar nici despre locul României în Europa. Nici despre raporturile României cu structura care ia decizii la care țara noastră trebuie să se conformeze. Nu mai este un secret pentru nimeni, cred. Partidul contra naturii, PSD-PNL prin însăși existența lui împiedică orice discuție de felul scesta.

Construcția - o mizerie - pare făcută înadins, ca poporul să nu-și pună întrebări.

Nu este vorba despre ieșirea României din construcția europeană. Locul nostru este în U.E., asta e indiscutabil. Dar cred că românul ar trebui să înțeleagă dacă felul acesta de subordonare și de pierdere a suveranității îi este lui de folos, sau, mai degrabă vechililor care conduc azi România,

Un acest fel de dezbatere electorală a fost anulată din start. Dar o parte dintre români n-au putut fi păcăliți. Sunt convinși că planul a fost pus la cale la Bruxelles, tocmai ca birocrații să-și păstreze privilegiile și dreptul de a lua horărâri pe care toți ceilalți să le respecte orbește. Ei vor fi viitorii "vânați" de structurile îngenunchiate în fața birocrației bruxelleze, care pare că se clatină.

De ce nu ne spun viitorii europarlamentari de ce am abandonat un concept din Relațiile Internaționale, dependența politică reciprocă? Acest concept nu-și mai găsește locul în sistemul european din zilele noastre. De ce U.E. a stat impasibilă când ni s-a refuzat apartenența la spațiul Schengen, deși această mizerie "europeană" ne-a cauzat și ne cauzează pierderi uriașe? Nu ne explică nimeni în campania pentru Parlamentul U.E,. de ce în alte cazuri conducerea de la Bruxelles a sancționat dur alte state care n-au respectat regulile U.E., iar în cazul Austriei n-au aplicat nici o sancține?

"Bellum omnium contra omnes" - „Războiul tuturor contra tuturor". Expresia se găsește în cap. XII din partea întîi a lucrării filozotului englez Thomas Hobbes, apărută în 1642, intitulată "De cive" și o mai întîlnim în altă carte a sa: "Leviathan" apărută în 1651 Hobbes folosește această expresie, referindu-se la vremurile străvechi cînd omul era în continuu război cu semenul său.

Românul este în situația de a asista, că este informat, neinformat, dezinformat sau manipulat la ceeace hotărăsc o adunătură de politicieni îngenunchiați în fața "stăpânilor". La asta se reduce, la noi "trăirea socială". Felul in care ne-am trait ultimele doua decenii (politicieni și popor), post-comuniste ne-au adus la ceeace trăim azi, la stadiul numit de Thomas Hobbes in De Cive si Leviathan: "bellum omnium contra omnes", adica "război al tuturor împotriva tuturor". La o contiunuă alterare a valorilor și la adoptarea unor valori false sau imaginare, care ni s-au servit, pentru ca să putem fi stăpâniți mai ușor. Suntem o societate masiv neinformată, dezinformată și munipulată, tocmai prin blocarea întenționată a dezbaterii publice. Lipsa ei este pe cât de relevantă, pe atât de nocivă. Politicienii aflați azi în campanii electorale sunt impotriva intereselor majoritare ale societatii. Ei sunt batista, iar noi un țambal insignifiant, care trebuiește, cu orice preț, acoperit...

Octavian Hoandră