Reindustrializarea - răspunsul potrivit la vreme de război

De parcă aș ști să citesc în stelele înțelepților lumii, cititorii și telespectatorii mă opresc pe stradă. Îmi pun obsedanta întrebare: "cât va mai dura războiul din Ucraina?" Le răspund sec. Atât cât vor bogații lumii. Și le arăt graficele creșterii pe burse a acțiunilor marilor companii de armament ale lumii. Nu procentul zilnic de +1,5 %, +3,5 % este interesant, ci volumul tranzacțiilor. Doar oligarhii buni ai lumii fac bani. Și investitorii de tip flipper sunt cu ochii pe rublă. Există miliarde de dolari în joc. De ce s-ar opri războiul?

Ca unul care joacă mereu cu România pe tricou, am bătut drumul până la Moreni să particip, îmbrăcat în solemnitate, la semnarea memorandumului de bună intenție pentru producerea în România a unui transportor blindat de ultimă generație, cu acreditive NATO. Ar mai trebui poate să explic cititorilor că noul Nurol Makina este vechiul TAB românesc. Păi, cum așa? În urmă cu treizeci de ani, nu se mai știe cine, unde, când și de ce s-a dat licența consorțiului Nurol Makina ve Sanayi A.Ş din Turcia.

Pentru că scriu de Luminăție, anunț cuviosul public, înzestrat cu optimismul găinușelor că nu vor ajunge la ceaun, că laud inițiativa guvernului de a susține industria de apărare. Iluminații din guvern vor da 17 milioane lei, vreo trei de milioane de Euro, pentru retehnologizarea uzinei de la Moreni. Ar mai trebui încă o dată atât, dar armia română achiziționează produse din străinătate la prețuri pipărate, că așa-i în vasalitate.

Industria națională de apărare e la podea. De șapte ani, nu s-a mai ocupat nimeni de vreo strategie. Ministrul de acum al economiei, Florin Spătaru, promite că dă gata planul de acțiune.

Anul viitor, vom cheltui peste două miliarde de dolari pe înzestrare militară. Industria noastră de profil, o cenușăreasă
Bugetul apărării va ajunge la peste șapte miliarde de dolari. Mai are rost să ne batem capul că Romarm, un fel de casă de comerț, are o cifră de afaceri de 26 de milioane de euro, iar Arsenal Reșița, producătorul nostru de muniție, 200.000 de Euro și doar 36 de angajați?

La război, ca la război. Câștigă cei care gestionează conflictul, nu cei miloși care plâng la fotografiile fotoșopate de pe internet. Și giganții industriei de apărare plâng. De bucurie. Cifrele lor de afaceri se ridică la cer, nu ca MIG-urile noastre, căzute la sol. Dar să vă citesc din datele bursiere.

Acțiunile Lockheed Martin Corporation (LMT) au crescut de la 409,49, la 484,87 de dolari, de la începutul războiului. Interesant e că trendul ascendent a început cu trei zile înainte de invadarea Ucrainei. Investitorii au în nouă luni o creștere de 16%. Cei ai concurentului Automecanica Moreni, General Dynamic (GD) au înregistrat, conform graficelor accesibile pe pagina de internet a ziarului, o creștere mai domoală de doar zece procente, de la 227,98, la 250,72 pe o acțiune. Northrop Grumman Corporation (NOC), cel mai mare furnizor de nave militare al Pentagonului, 409,67, la 548,11, un plus de 26%. Să fie primit lui Putin! Și exemplele pot continua, doar că pagina ziarului are puține semne pentru încărcătura nucleară a profitului din industria militară.

Am dat acest exemplu doar pentru a pune în contrast cu suava noastră industrie de profil. „Țară, țară, vrem ostași" sau despre cine ne vrea prost de săraci Ne pregătim pentru 2023. Politicienii români au anunțat partenerii NATO că vom aloca 2,5% din PIB armatei, adică mai bine de șapte miliarde de dolari. PIB-ul țării noastre a ajuns la 284,1 miliarde de dolari. Avem de unde. Alocările bugetare pentru înarmare vor crește cu peste un miliard de dolari, față de anul precedent.

Aflat la Moreni, consilierul premierului, Iulian Chifu, a precizat că investițiile vor ajunge până la 35% din bugetul armatei. Adică, 2,45 miliarde de dolari. L-am întrebat dacă punem și noi, vorba țiganului, un ban pe noi din războiul ăsta pe care țara-l susține. Adică, ceva contracte și pentru puhava industrie națională de profil. Să dăm contracte! Mi-a replicat: "Suntem în NATO și UE. Vor trebui făcute licitații."

Avem o amărâtă de lege a Offset-ului. Nimeni nu ține cont de ea. Adică exportatorul de produse militare să dea de lucru și unor fabrici din România. Pentru că partenerul strategic avea nevoie de cash și noi "duties" s-a inventat G2G, adică guvern la guvern. Așa s-a ajuns să cumpărăm două elicoptere cu 150 de milioane de dolari, ele costând, conform specialiștilor, undeva la 30 de milioane bucata, cu tot arsenalul de război pe ele. Marile puteri sunt într-o întrecere globalistă pentru a-și vinde mărfurile la prețuri astronomice. E război. La război, ca la război. Se numără doar morții, nu și profiturile bursiere.

Cine-l oprește pe generalul Ciucă să dea ordinul "Hai cu reindustrializarea uzinelor de armament"? E loc cât cuprinde. Planeta se înarmează. Am avut în vechime o tradiție a mașinilor de război. Păi de ce pierdeau Malaxa și Auschnitz la Poker cu Duduia? Firește, pentru a primi contracte de la statul român. Nu ne mai amintim de cum a căzut guvernul lui Iuliu Maniu din cauza Afacerii Skoda! Să vindem și noi! Să mai punem o plapumă de bani peste trupurile înfrigurate! Să dăm de mâncare și la români!

Marius Ghilezan