Războiul din Ucraina, de parcă s-ar turna un film de Tarantino!

Fiecare război are dimensiunea sa tragică, tineri soldați uciși în floarea vârstei, de-o parte și de alta, pentru o cauză care nu e a lor, mame care-și plâng fii, civili cuibăriți în adăposturi de frica bombelor, locuințe distruse, masacre și gropi comune.

Iar războiul din Ucraina nu face, din păcate, excepție. In același timp, însă, nu putem să nu observăm că acest război are, în mod ciudat, și o dimensiune carnavalescă, de parcă s-ar turna un film de Tarantino.

În mod ciudat, o țară supusă invaziei primește în câteva luni vizite diplomatice cât n-a primit în toată istoria ei. Capitala este ba bombardată, ba încercuită, dar liderii lumii poposesc nestingheriți la Kiev. Deși trupele de ocupație bântuie țara, trenurile cu șefii altor state călătoresc mii de kilometri cu trenul, delectându-se cu peisajele primăvăratice.

În alte războaie nimeni nu s-ar fi încumetat, de pildă, să facă vizite de încurajare pe frontul de la Verdun sau în orașele încercuite Leningrad sau Stalingrad, ba să mai și promită, sub privirile agresorilor, ajutoare de miliarde de dolari.

Și te-ai fi așteptat ca deplasările astea printr-o țară ocupată să fie ținute la secret, ca nu cumva viețile aliaților de rang înalt să fie puse în pericol. Da' de unde! Vizitele sunt anunțate cu surle și trâmbițe, de parcă ar avea loc în Hawaii, cu ghirlande de flori pe umeri, nu într-o țară al cărei cer e brăzdat de bombe și de rachete.

Ca să nu mai vorbim că cei patru șefi de stat și de guvern, la țol festiv, cu costum și cravată, au fost așteptați de gazdă în tricou, de parcă abia atunci aflase președintele Ucrainei de vizită și, în felul ăsta, le sugerează că avea treabă și ei îl rețin.

Varujan Vosganian