Putin ridică Blocada de foc!

În ciuda propagandei Vestului că Rusia bate în retragere, Vladimir Putin decretează mobilizarea parțială. Adică, un plus de 300.000 de rezerviști, militari de carieră, cifră confirmată și de ministrul apărării Serghei Șoigu. Ceea ce ne-a speriat ieri a fost articolul prestigiosului analist George Friedman, care vorbea despre o opțiune a Rusiei de a ataca Moldova sau România.

Președintele Klaus Iohannis e prezent la New York. Nu credem că a solicitat partenerului strategic sporirea garanțiilor noastre de securitate. Poate că, între timp, guvernul generalului Ciucă a făcut-o. Pentru a spulbera orice îndoială, președintele Federației Ruse (pentru prima oară de la începerea războiului în direct la tv) a ținut ambele mâini pe masă, ca să infirme zvonurile legate de starea lui de sănătate. Părerologii de serviciu zic că mobilizarea e un semn de slăbiciune al Moscovei. Specialiștii militari sunt, însă, de altă părere. Acțiunea reprezintă o escaladare a războiului din Ucraina. În zadar Joe Biden a ridicat aseară tonul cerând o și mai acerbă ofensivă.

De fapt, războiul e al Rusiei contra SUA, iar bătrâna Europă a căzut din senilitate în tranșee. Și și-a pierdut în noroi și pălăria. Portofelul e amanetat demult. Pe lângă activarea unor noi unități de luptă, Moscova își împrospătează forțele de la Murmansk (vecinătatea nordică a Rusiei cu Norvegia) la Latakia (portul din Siria). Povestea cuceririi a 2000 de km patrați de către armata ucraineană, dintr-un teritoriu de 17000 (suprafața ocupată de pro-rușii din Crimeea), a fost cel mai bun basm pentru gleznuțele goale care dădeau like-uri de pe triciclete și visau la eroi și eroine galben-albastre.

Putin nu le-a spus încă rușilor despre război. Dar nici nu le-a mai reamintit sforăitoareea formulă a "Operațiunilor speciale", doar că Occidentul amenință Rusia cu un războiul nuclear. Aici, liderul de la Kremlin a pus bomba cu ceas. Pe lângă activarea blocadei Murmansk-Latakia, Putin aprinde spiritul războinic al rușilor. Dar și indignarea rușilor progresiști care n-ar pune oala pe foc, darmite să meargă la oaste. Se spune că, ieri, peste o mie de protestatari au fost ridicați de poliție.

Beligeranța din Crimeea trece la un nivel superior. Starea frontului cu siguranță că se va schimba. Tactica și strategiile de luptă vor fi altele. Occidentul va înăspări sancțiunile, America va livra și mai multe arme. Tensiunea va crește. În timpul ăsta, „Generalul Iarnă" amușinează. Iar prețurile facturilor se ridică până la cer. Dar ceea ce ne-a îngrijorat grav ieri a fost profeția lui George Friedman, analistul de la Geopolitical Futures, că printre principalele opțiuni ale Moscovei ar fi atacarea Republicii Moldova și România. "Motivul? Un atac asupra unui aliat american i-ar diminua posibilitatea Washingtonului de a sprijini logistic Ucraina, Washingtonul urmând să fie angrenat pe două fronturi, scrie Friedman.

De ce a speriat România? Nu a găsit o altă opțiune? Pentru că Finlanda și Polonia ar avea forță de reacție rapidă și mai vertiginoasă. Geopoliticianul zice că "gambitul românesc este extrem de dubios." După cum se știe, gambitul este o deschidere de șah, în care un jucător, cel mai adesea albul, sacrifică vreun pion sau o tură, cu speranța de a lua adversarul prin surprindere. Ce gambit la români? Partenerul mută piesele pe table de joc. Noi suntem doar tacurile de la masa de biliard, în care până și bilele sunt rostogolite de alții.

Friedman are o bună reputație pentru că rar a făcut predicții greșite. Teamă ne e că vreo rachetă să nu fie slobozită în plină iarnă spre vreun obiectiv din sistemul energetic național și să ne provoace blackout-ul, despre care se tot vorbește în șoaptă pe la guvern. După vara obsedantului șlagăr "încălzirea globală," vine și înfrigurarea globală, iar Generalul Iarnă își freacă mâinile de bucurie că-și intră-n pâine în noul Gazingrad. Pe lângă blocada Murmansk-Latakia, Putin așteaptă activarea indignaților europeni. El dă banii de prăștii. Bolovanii se găsesc în caldarâmul marilor metropole, în caz că prețurile facturilor vor urca la cer.

Blocada Stalingradului (acolo unde bunicul meu a căzut prizonier), încă mai reverberează în mințile europenilor de condiție, provocând coșmaruri. În anii celui de-al doilea război mondial, acolo s-a verificat proverbiala rezistență rusă. Putin are mai multe opțiuni. Niciun teafăr la minte nu crede în șansa victoriei ucrainene. Războiul va dura atât cât Putin și oligarhii buni ai lumii vor avea chef. Nicio parte beligerantă n-are, însă, poftă de pace.

Nu vedeți că a fi pacifist azi înseamnă, în mintea trotinetiștilor, putinism? Aceștia luptă cu tastele pe net, în loc să ia calea Ambasadei Ucrainei la București și să se înroleze, devenind și ei bărbați adevărați. Prima apariție tv a liderului de la Kremlin a avut ca principal obiectiv deschiderea temei războiului în societatea rusească, dar și pregătirea referendumurilor din Donetsk, Lugansk, Harkov și Zaporojie. Se zice că în cazul în care majoritatea optează pentru independență, Rusia va asigura protectoratul, iar șansa negocierilor de pace pică din prima popică. De ce ne-a băgat, totuși, Friedman în ecuație? Rămâne o enigma.

Marius Ghilezan