Protest și diversiune

Haideți să punem cap la cap ce s-a întâmplat ieri (1 august 2020) și azi (2 august 2020) în Germania și respectiv, pe rețelele sociale din România, căci este important să înțelegem.

Ieri (1 august 2020) au fost manifestații masive la Berlin și, se pare, în alte orașe germane. Din toate datele pe care le avem și din ceea ce putem estima din poze, rezultă că ar fi fost ușor câteva sute de mii de persoane, putându-se depăși milionul. Cifrele primite din diferite surse au variat (de la 3,5 milioane la 15 mii), dar este clar că vorbim despre ceva important.

Ca la orice demonstrație de amploare, participanții au fost și ei foarte diferiți, ideologiile, convingerile și aspirațiile lor variind de la unul la altul. Ceea ce i-a unit a fost nu spaima de virus, ci spaima de pierderea libertății care a explodat pe fondul unei nevroze generate de măsurile de desocializare prin izolare și dezumanizare prin portul măștii. Să zicem, "efectele secundare" ale terapiei anti SARS-CoV-2, practicate în cea mai mare parte a lumii. Aceasta a speriat autoritățile și le-a făcut să încerce a ascunde evenimentul, trecându-l în derizoriu prin minimizarea dimensiunilor lui.

Un astfel de obiectiv nu se putea atinge însă foarte simplu. Așa că s-a apelat la un truc clasic. Printre numeroasele fotografii ale evenimentului (din informațiile mele multe drone care ar fi luat imagini au fost distruse) intrate în circulație, au fost strecurate și câteva de la alte manifestări similare ca peisaj, desfășurate acum câtva timp, în alte locuri și sub alte lozinci. Inevitabil, unii dintre cei care au preluat și comentat evenimentul au inclus printre ilustrații și cele fără legătură cu acesta. Ceea ce dovedește, într-adevăr, că nu avem de a face cu acțiuni organizate de "serviciile de specialitate". "Postacii" nu ar fi primit (de la ruși?) asemenea "muniție".

Acele fotografii nu puteau schimba cu nimic fondul, atestat de numeroase imagini ale evenimentului provenite din numeroase surse, dar a oferit posibilitatea unei splendide diversiuni. Cei care în fond dădeau știrea corectă, au fost acuzați că dau informații false. De aici discuția a deviat de la eveniment și semnificația lui, la măsura în care una sau două poze ajunse din greșeală printre cele care ilustrau exact evenimentul, erau legate de acesta sau nu. Această diversiune a permis și o alta. Întrucât la asemenea manifestări cifra referitoare la nivelul participării este estimativă și pentru că, în funcție de interese și pricepere, surse diferite au oferit estimări diferite, s-au pus în discuție cifrele, deși chiar și cea mai mică indica o participare semnificativă.

Aici a intervenit și falsul argument al "autorității". Cifra de referință a fost luată a pripori cea oferită "oficial" de autoritatea publică; evident cea mai mică. Și așa problema numărului a luat locul mesajului, întărind, în asociere cu problema pozelor eronat publicate, ideea că totul este un fals. Ca și când evenimetul nici nu ar fi avut loc. Iar asta deși numărul fotografiilor și filmelor evenimentului a fost infinit mai mare. Prin urmare, acesta este un exemplu perfect de diversiune realizată ca la carte.

Nu știu cât și-a putut atinge ținta această diversiune, dar ea arată ca puterea publică este speriată, că ea știe că în adâncuri vulcanul fierbe și că este gata să facă orice pentru a-și duce planul până la capăt. După părerea mea acestea sunt concluziile cele mai importante ale războiului purtat azi pe rețelele sociale și în funcție de ele ar trebui gândiți pașii următori.

Adrian Severn