Prețul loviturii de stat!

Fără doar și poate, o lovitură de stat este mai ieftină decât o revoluție sau decât o pseudorevoluție și infinit mai ieftină decât un război. De aceea, când un stat agresor intenționează să schimbe conducerea statului victimă și are mijloacele necesare, organizează pur și simplu o lovitură de stat. Ceea ce reclamă Maia Sandu, susținând răspicat că Republica Moldova urmeză să fie supusă de către Federația Rusă unui asemenea tip de agresiune. Alimentată fiind de informații puse la dispoziție de propriul serviciu secret, prin intermediul serviciului secret al Ucrainei.

Ieșirea la rampă a Maiei Sandu face valuri într-un moment extrem de sensibil. În care domnul Stoltenberg, încă secretar general NATO - urmează să-și încheie ultimul mandat -, solicită o intensificare a cursei înarmării. Doar în prima parte a Războiului Rece am mai auzit asemenea afirmații. Înseamnă că gluma se îngroașă. Că, așa cum afirmă acesta cu subiect și predicat, forța militară a Federației Ruse utilizată în Ucraina depășește și copleșește capacitatea de apărare a Kievului. Pe acest fond, este interesant să analizăm spectaculoasa ieșire la rampă a Maiei Sandu.

Aceasta se produce în următoarele câteva circumstanțe, pe care le rezum: 1). Amenințări repetate și directe împotriva Republicii Moldova, formulate de demnitari de rang înalt de la Moscova. Aceștia consideră că, în ciuda neutralității afișate, în realitate Republica Moldova renunță la neutralitate, cea mai concludentă dovadă în acest sens fiind pregătirile care se fac la Chișinău pentru ca mica republică să intre printr-o procedură discutabilă, accelerată, în Uniunea Europeană. Și atenția cu totul ieșită din comun de care se bucură Maia Sandu, protejata lui George Soros, din partea mai marilor Europei și statelor NATO.

2). Fără doar și poate, în Republica Moldova există un anumit grad de destabilizare politică, o dovadă concludentă în acest sens fiind și recenta demisie a premierului, urmată de o incertitudine sau chiar de o criză guvernamentală. Care oricând se poate transforma într-o criză politică.

3). Am publicat și am comentat de curând o cercetare de piață făcută ca la carte, pe bani UE, din care rezultă că procentul de rusofoni, căruia i se adaugă un procent semnificativ de nostalgici comuniști și un procent și mai semnificativ de cetățeni care nu văd cu ochi buni nici intrarea în NATO și nici reunificarea cu România, creează o masă critică pe care situația economică din ce în ce mai precară nu face decât să o upgradeze. Iar această masă critică poate masca o lovitură de stat.

4). În mod logic, firesc, de înțeles, Ucraina este din ce în ce mai interesată și preocupată de atragerea Uniunii Europene și NATO într-un conflict deschis cu Federația Rusă. Din această perspectivă, un scenariu al unei lovituri de stat executată de Moscova în Republica Moldova vine ca o mănușă.

5). Întotdeauna în Republica Moldova au existat nu numai agenți de influență ai Moscovei, ci și agenți activi stipendiați și coordonați de serviciile secrete de la Moscova, tocmai în scopul ca, la nevoie, să destabilizeze situația politică atât de mult, încât să legitimeze o schimbare de guvern și, în consecință, o schimbare de orientare politică.

Probabil că există și alte argumente care pot veni în susținerea teoriei incendiare lansate zilele trecute de către Maia Sandu. De pildă nu am cum să nu mă gândesc la faptul că, dată fiind situația internațională și în special cea din zona de conflict, această temă a unei posibile lovituri de stat constituie o oportunitate pentru ca Maia Sandu să-și consolideze puterea și să inițieze acte normative care, diminuând drepturile și libertățile cetățenilor, pot fi de natură să ascundă caracterul impopular al unor măsuri luate de Guvernul de la Chișinău. Dacă Moscova este sau nu interesată în răsturnarea conducerii de la Chișinău, iată o întrebare al cărei răspuns este de-a dreptul automat. Firește că da. Firește că Vladimir Putin ar putea beneficia în urma unei schimbări care să aducă la Chișinău la conducere un nucleu politic mai prietenos față de Kremlin. Dacă Vladimir Putin a apăsat sau nu, direct sau indirect, prin Belarus sau prin comandourile cecene, pe un buton declanșator în acest sens, este însă o altă discuție și, pentru a răspunde afirmativ, sunt necesare nu vorbe, ci dovezi.

Asemenea dovezi lipsesc, cel puțin în acest moment. De pildă e greu de presupus că ar fi oportun în această ofensivă, pe care Moscova a declanșat-o împotriva Ucrainei, să extindă frontul până în Republica Moldova, adică într-un cu totul și cu totul alt punct geografic decât acolo unde se concentrează principalele forțe ofensive. Probabil că în această logică, dar și în absența oricăror dovezi concrete, numărul doi din NATO, Mircea Geoană, a făcut o declarație neobișnită. El a afirmat cât se poate de răspicat că nu există niciun fel de probe cum că de la Kremlin s-ar fi plănuit o ofensivă militară sau o lovitură de stat împotriva Republicii Moldova.

Cu toate aceste argumente pro sau contra, să ținem totuși cont că un război asimetric este mai ieftin și poate fi mai eficient decât un război clasic, iar o lovitură de stat este mai iefină decât orice formă de război. E greu de spus în aceste condiții dacă Maia Sandu se simte cu adevărat amenințată sau a găsit momentul potrivit pentru a solicita frontului occidental un sprijin mai substanțial pentru Chișinău.

Sorin Rosca Stanescu