Poporul american cere scuze poporului român!

De multă vreme mi-am creat obiceiul ca, ori de câte ori este cazul, să îmi informez prietenii americani sau vechile mele persoane de contact cu SUA asupra a ceea ce consider a fi derapajele gândirii strategice, precum și cele ale diplomației americane în România, în Europa și în lume.

Cei cărora mă adresez au ocupat funcții importante sub diverse administrații, în special în cadrul serviciului extern american, și încă se mai bucură de respect, dacă nu totdeauna și de ascultare, în rețeaua instituțiilor guvernamentale ale SUA sau în cea a grupurilor de reflecție (celebrele think-tanks) americane. Cu prilejul unor asemenea comunicări am constatat că ambasada SUA la București nu informează centrala, așa cum prevăd bunele practici diplomatice, asupra tututor manifestărilor relevante din România care interesează relația româno-americană. În special opiniile critice la adresa politicii americane sunt ocultate, chiar și atunci când ele sunt exprimate de persoane publice române (membri ai opoziției, lideri de partide, foști demnitari etc.)

Pe această linie de comportament, cu câteva luni în urmă, am transmis corespondenților mei informația privind comunicatul prin care Ambasada SUA intervenea în ordinea internă a României împotriva deciziei CSM de a-l exclude din magistratură pe judecătorul #rezist Vasilică Danileț. Am făcut-o cu atât mai detaliat cu cât ei tocmai îmi solicitaseră opinia referitoare la unele erori comise de diplomații americani acreditați în Albania.

Mi-am însoțit comentariul de versiunile în limba engleză ale comunicatului Ambasadei SUA și răspunsului meu la comunicat (așa cum au apărut în presa română și pe pagina mea de fb), precum și de o fotografie a Lord Justice Danileț, pentru a se vedea și imaginea persoanei care generase "îngrijorarea" diplomației americane. Spre deosebire de compatrioții noștri care reclamă România la Washington, eu sunt convins că la Washington trebuie reclamată America, locul unde se tratează turpitudinile românilor fiind Bucureștiul.

După un interval de timp, care a inclus și perioada sărbătorilor de iarnă, probabil necesar pentru a se cerceta și reflecta la cele spuse de mine, am primit răspunsul pe care îl reproduc în continuare, tradus în limba română. Menționez că nu am cerut permisiunea de a-l da publicității, dar sunt convins că expeditorii săi au dorit ca mesajul lor să ajungă la cunoștința poporului român. Altminteri nu îl scriau așa cum l-au scris.

Pe de altă parte, nu voi divulga numele semnatarilor în dorința nu de a le ascunde identitatea, căci opiniile lor sunt cu siguranță cunoscute de autoritățile americane, ci de a nu îi implica personal într-o dispută publică pe teritoriul României, cu speranța că astfel ei își vor putea păstra o influență mai mare în dezbaterile interne din SUA, mai ales în contextul fluid de astăzi. Precizez doar că este vorba de persoane cu o carieră excepțională în serviciul diplomatic al SUA, buni cunoscători ai realităților românești, membri ai unor familii care s-au remarcat prin apărarea intereselor americane în lume și care sunt, întâmplator, în majoritatea lor, simpatizanți ai Partidului Democrat.

După cum se poate observa, cei care își simt rădăcinile solid înfipte în sufletul Americii profunde, asemenea celor care ne simțim cu toată ființa noastră parte a României profunde, se consideră obligați să se delimiteze de guvernările politice trecătoare ale celor care au trădat identitatea și aspirațiile națiunii ajunse prin accidente istorice sub cârmuirea lor. O fac, o facem tocmai din dragoste pentru țara pe care trebuie să o lăsăm generațiilor viitoare, în încercarea de a convinge că națiunile noastre, popoarele noastre nu trebuie confundate, în perspectiva timpului istoric lung, cu tagma jefuitorilor de valori (materiale și spirituale) cocoțați în vârful puterii.

Acceptăm că în termeni imediați este inevitabil să plătim prețul deciziilor acestora, nepuntându-ne delimita de răspunderea lor. Cerem, însă, ca în fixarea acestui preț să se țină seama de adevăratele sentimente ale celor mulți, care, chiar și, pe moment, fără putere, sunt eterni, spre deosebire de puternicii zilei a căror putere, asemenea lor, este efemeră și pasageră, provizorie și iluzorie.

Iată mesajul:
"Dragă Adrian,
În fine am pus cap la cap toată corespondența și după ce am pus în circulație scrisoarea ta către XXX și alții, cu o notă referitoare la Convenția de la Geneva. Guvernul României POATE cere Ambasadei SUA să își trimită acasă purtătorul de cuvânt pentru această încălcare flagrantă a unui tratat internațional.
Pe de altă parte, continui să cred că rușii au pe cineva în ambasada noastră într-o poziție de încredere, care îi "sfătuiește" pe americani (evident nu foarte inteligenți) asupra a ceea ce trebuie să spună. În același timp, trebuie observat că acestea sunt și tacticile caracteristice Victoriei Nuland.
Ne cerem scuze poporului român în numele poporului Statelor Unite."
Pe când tobele războiului ne sună tot mai tare în urechi și românii primesc asigurări că aliații lor, după ce îi trimit la luptă pentru cauze străine, îi vor apăra de o eventuală descindere inamicală printr-o certă "ocupație amicală", asemenea mesaje sunt bine venite și important a fi cunoscute.

Adrian Severin