Pentru moment, întregirea, nu, nu, și iarăși nu!

În timp ce guvernul se căznește, probabil fără niciun rezultat de a duce România în spațiul Schengen, eșecul putând să genereze ruperea coaliției, George Simion pune piciorul în prag. Liderul opoziției de tip suveranist spulberă iluziile de dincoace și dincolo de Prut, bătând din picior și solicitând ca Republica Moldova să nu mai primească niciun ban din România. La rândul său, Marcel Ciolacu șochează, făcând o pledoarie virulentă pentru reîntregire. În plin război. A înnebunit lumea?

Aceste reacții politice contradictorii își au rostul și explicația lor. George Simion, liderul AUR, este personajul care a inscripționat toată România cu un text care ne este drag tuturor: ,,Basarabia e România". A făcut-o ca voluntar, muncind pe brânci ani de zile. Tot el a colectat, din toată România, cărți pe care le-a transportat în beneficiul copiilor din Republica Moldova. A devenit periculos pentru autoritățile rusofone de acolo, care i-au dat interdicție la trecerea frontierei. Interdicția este încă valabilă. Și pentru a prezenta succint toate premisele acestui caz, insist asupra faptului că lider de facto al suveraniștilor fiind, George Simion a luat prin surprindere opinia publică și clasa politică, cerând ca niciun ban din România să nu mai plece spre Republica Moldova. Să încercăm o explicație. Pentru că, la viteză, George Simion nu a explicat mai nimic.

Singurul detaliu pe care ni l-a oferit, este că banii, dați de guvernul României Republicii Moldova, ar fi imediat canalizați spre structurile de tip mafiot, deținute de pro ruși. Afirmația vine în contextul în care liderul AUR este frecvent acuzat de adversarii săi politici, cum că ar fi putinist și ar face jocul Moscovei. Ar putea fi acesta jocul Moscovei?

Da și nu. Dar mai degrabă nu. Dacă lucrurile stau cum le prezintă George Simion, iar sacrificiile românilor de dincoace de Prut intră în buzunarul pro rușilor de la Chișinău, atunci nu prea înțeleg ce motive de nemulțumire ar avea Vladimir Putin. În definitiv, asta ar ușura sarcina financiară a Kremlinului. Iar în ceea ce privește reîntregirea, este greu de spus dacă, în acest moment, liderul de la Moscova are vreun interes bine conturat, într-un sens, ori în celălalt sens. Desigur, el ar putea juca la ambele capete. Admițând că autoritățile de la București ar face eforturi consistente în această direcție, iar cele de la Chișinău ar prelua inițiativa unui referendum de succes, fapt imposibil de luat în calcul, Moscova ar putea obține ca efect generarea unei situații extrem de complexe, de instabile, pe flancul de est NATO. Pentru că România ar deveni, din acel moment, un stat cu totul și cu totul nesigur. Cu minorități dirijate de la Moscova. Cu părți teritoriale de necontrolat. Opunându-se, în schimb, unui asemenea proiect, rușii nu ar face altceva, decât ceea ce au tot făcut. Să mențină Republica Moldova cu Transnistria și Găgăuzia, cele două provincii secesioniste, în același status quo, în afara UE și NATO, într-un conflict înghețat, în zona lor de influență. Așa că, una peste alta, deși nu prea a dat explicații, George Simion a ajuns la o concluzie logică, bazată pe premise corecte, pe care a prezentat-o succint la întrunirea la vârf AUR.

Dar ce l-a apucat pe liderul PSD, care este, în același timp, și lider al majorității, să sară ca ars, și tam-nesam să vorbească despre reîntregire. Arde oare, în acest moment, reîntregirea? Nu cumva, dacă s-ar întâmpla acum, situația ar deveni mai mult decât periculoasă, de-a dreptul explozivă? De ce apasă Ciolacu, tam-nesam, pe pedala de accelerație, ignorând faptul că nu sunt întrunite condițiile necesare pentru repararea unei uriașe nedreptăți și reîntregirea Basarabiei cu România.

De ce nu, și nu, și nu? În primul rând, nu se poate face reîntregirea acum, în condițiile în care majoritatea de peste 60% a basarabenilor nu dorește acest lucru. Doar 40% dintre aceștia ar vota la un referendum pentru reîntregire. Ceilalți fie sunt ruși sau de alte etnii și din varii motive nu doresc reîntregirea, fie fac parte din familii mixte și atunci se abțin. Fără o majoritate calificată, populația de peste Prut nu își poate exprima o voință fermă pentru revenirea la patria mumă. Al doilea contraargument la întregire, valabil și el pentru moment, este statutul Republicii Moldova de stat neutru, consfințit prin Constituție. Reîntregirea i-ar conferi un dublu statut, lucru imposibil de stat neutru și în același timp de parte a unui stat NATO. Lăsând la o parte faptul că mă îndoiesc că membrii NATO ar fi de acord cu plasarea unei asemenea bombe în cel mai fierbinte punct al frontierei de est. De altfel, niciun stat nu poate intra în NATO dacă nu are tratate de bună vecinătate cu toate statele din jur. Republica Moldova nu se află într-un asemenea raport cu Federația Rusă, de vreme ce Moscova întreține pe teritoriul ei, două conflicte înghețate, armament și militari în republicile secesioniste recunoscute doar de Kremlin, Transnistria și Găgăuzia.

Și atunci se pune întrebarea, ce-l mână în luptă pe Marcel Ciolacu? Cred că în primul și-n primul rând, domnia sa a încercat să aducă pe agenda românilor un subiect de mare dispută, știind foarte bine că este fals și inadecvat. Dacă este adevărată prognoza mai multor analiști, dacă peste patru zile România va suferi un nou eșec de proporții legat de spațiul Schengen, atunci am putea asista la un adevărat cutremur pe scena politică. În urma unui eșec asemănător a căzut, dacă ne amintim, guvernul Boc. În disperare de cauză, Traian Băsescu a instalat la viteză guvernul Mihai Răzvan Ungureanu. Care s-a șubrezit rapid în locul său, venind un guvern al alianței USL. Știind acest lucru, Marcel Ciolacu se ferește să ia valul în piept și încearcă, din răsputeri, să creeze o altă dispută, care ar putea, cel puțin în capul său, să devină subiectul principal pe agenda românilor. Deci reîntregirea Basarabiei cu patria mumă, nu, nu și iarăși nu. Cel puțin pentru moment.

Sorin Rosca Stanescu