Patriotismul este o aplicație a graviației

Patriotismul este o falsă raportare la țară. Țara este convenție artificială care statistic, își schimbă configurația odată la 100 de ani.

Patriotismul este gravitație pură, o determinare a geolocației. Uitați-vă la păsări: ele par că depind organic de cuibul lor. Luați-le oăle și duceți-le la antipozi: din ouă vor ieși pui care își vor construi cuiburi în noua lor patrie.

Omul se poate muta în orice loc al pământului și să o ia de la capăt cu un nou patriotism. Patria omului este pământul. Adaptarea este un proces care nu îl implică decât pe cel care și-a schimbat locul, țara și gargara de patriotism. Noua generație moștenește amuzată poveștile părinților din vechea lor patrie. Patria este locul în care s-a născut, așadar patriotismul este o proiecție a locului în care viețuiești.

Suveraniștii fac un capăt de țară dintr-un moft de leneși care nu își pot imagina nici în ruptul capului că ar putea fi smulși din cuibul în care o mermelesc și fac burți. Cei care o freacă cel mai abitir sunt agricultorii, a căror doctrină de pe tot cuprinsul pământului este că ei sunt cei mai vechi oameni ai locului în care zgârmă țărâna. Agricultura i-a înțepenit pe oameni, i-a legat de glie, a diferențiat cel mai tare limbile, creierul lor este mucilaginos.

Crescătorii de animale sunt mobili, patria lor miroase a baligă de cal, patriotismul lor este Steaua Câinelui, limbile lor sunt unitare pe suprafețe de milioane de kilometri pătrați. Cei mai vagi patrioți sunt turcomanii. Suveranismul lor este ca roua de pe iarbă care dispare sub razele soarelui.

Omul defilează sub steag fals întreaga lui existență. Niște șmecheri care îi iau impozitele și trăiesc pe spinarea lor le-au inventat țări, drapele naționale, imnuri de stat și monede.

Cornel Ivanciuc