"Patriarhul rebel" din Ierusalim

În istoria locurilor de închinare din Țara Sfântă, paginile despre Patriarhia Ortodoxă Greacă din Ierusalimul de Est sunt esențiale. Patriarhia a fost întemeiată chiar la începuturile vieții creștine, în urmă cu 2000 de ani, de către Iacov, fratele lui Iisus. El a fost și primul episcop al Bisericii Ierusalimului, căruia i se atribuie prima Liturghie (în limba greacă), și a avut un rol decisiv în Sinodul Apostolic din anii 50-51, de la Ierusalim, unde s-a stabilit independența Creștinismului față de credința mozaică.

De atunci și până în zilele noastre, Patriarhia din Ierusalim se află în centrul lumii creștine, iar Patriarhii ei se bucură de o mediatizare considerabilă. Cu atât mai mult atunci când în jurul unui Patrairh plutește un aer de mister. Ca în cazul lui Irineu I, cel de-al 140 Patriarh al Bisericii din Ierusalim. Născut în aprilie 1939, în insula grecească Samos, cu numele de Emanuil Skopelitis, Irineu a fost întronizat primat al Bisericii Ierusalimului în 2001, devenind cel de-al 140-lea Patriarh al Sfintei Cetăți a Ierusalimului și a întregii Palestine, al Siriei, dincolo de râul Iordan, al Canei Galileii și al Sfântului Sion. Nu i-a fost dat să aibe o domnie fericită.

Mai întâi, timp de aproape doi ani, guvernul lui Ariel Sharon s-a abținut de la recunoașterea numirii sale, bănuindu-l că ar fi pro-palestinian. Biserica Ortodoxă Grecească din Ierusalim are multe bunuri în Israel, inclusiv multe terenuri din Ierusalim (terenul clădirii Knessetului, Casa Primului Ministru etc). Numirea unui Patriarh are, astfel, conotații politice și economice. Dar, în cele din urmă, Israel a recunoscut numirea lui Irineu I.

În 2004, membrii Sfântului Sinod al Frăției Sfântului Mormânt din Ierusalim au întrerupt relațiile cu Patriarhul Irineu I, și l-au declarat demis. Un sinod convocat la Constantinopol, prezidat de Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I, a confirmat în mai 2005, decizia Frăției Sfântului Mormânt. Acuzațiile, care nu au fost dovedite pe deplin, se refereau la vânzarea unor terenuri și clădiri din Cetatea Ierusalimului, aparținând Bisericii, unor antrepenori israelieni; în spatele firmei se afla organizația ultra-religioasă evreiască „Ateret Cohanim". Scandalul a fost întreținut de procese interminabile. În pofida protestelor lui Irineu, la 22 august 2005, Theophilus Yenopoulos, a fost ales Patriarh al Ierusalimului, cu numele de Theophilus al III-lea. Guvernul Israelului a încercat să împiedice această numire, considerându-l pe Irineu I - Patriarh de jure și de facto. Situație care a durat până la 16 decembrie 2007.

Patriarhul demis, devenit un simplu mirean, monahul Irineu, a refuzat însă să părăsească clădirea Patriarhiei din Ierusalim, auto-numindu-se „prizonier voluntar" și „arestat la domiciliu". Șase ani mai târziu, în 2011, un jurnalist american de la „Associated Press" a aflat de acestă situație și a reușit să intre în contact cu „patriarhul rebel". Așa s-a aflat că Irineu trăiește într-o izolare deplină, într-o cameră de la etajul III al clădirii Patrarhiei. Mâncarea i se urca într-o găleată trasă cu o frânghie. Irineu a refuzat să recunoască depunerea din treaptă, și se considera încă patriarh legitim. El a susținut că e nevinovat, și-l indica pe Nicolae Papadimas, consilierul financiar al Patriarhiei ca vinovat pentru tranzacțiile ilegale.

Irineu a trăit în recluziune și meditație religioasă vreme îndelungată. În vara anului 2019, starea sănătății sale s-a deteriorat și a fost internat la Spitalul Sf. Iosif din Ierusalim. Mulți credincioși creștini îl considerau un sfânt. A apucat să se bucure de faptul că Sfântul Sinod al Patriarhiei a decis anularea deciziei de retrogradare a sa ca „simplu călugăr", recunoscîndu-i-se calitatea de „fost patriarh". După 15 ani de „prizonierat voluntar", starea de sănătate a lui Irineu s-a înrăutățit, și el a cerut să fie dus în Grecia. Nu am putut afla de ce autoritățile israeliene s-au opus. Totuși, în cele din urmă, la 29 august 2019, el a părăsit Israelul. A murit zilele trecute, într-un spital din Atena. La vârsta de 83 de ani!

Tesu Solomovici