Ortodoxia este ultimul apărător în cazul în care Putin va fi provocat să ne atace

Ucraina este astăzi o țară prăbușită, după doi ani de război în care a jucat rolul de proxy într-o confruntare în care occidentul colectiv a încercat, fără succes, să pună Rusia la pământ.

Milioane multe de ucraineni sunt în bejenie prin lume, sute de mii de bărbați, poate peste 500.000, au murit, iar familiile lor au rămas fără susținere, infrastructura ucraineană este praf în urma bombardamentelor, iar singura speranță a lor e că războiul se va sfârși rapid și compania Black Rock, că așa a decis domnul Zelenski, va începe să cheltuiască banii pentru reconstrucție, dar asta doar cu condiția ca americanii și europenii să aibă de unde să îi dea, da, deoarece uriașa criză economică ce ne pândește la orizont ar putea să pună pe butuci economiile Occidentului colectiv. Nu discut astăzi decât rezultatul războiului, îmi cunoașteți părerile despre responsabili, iar Ucraina a ajuns în această situație tragică având o armată numeroasă, bine dotată și antrenată în ultimii 10 ani de către americani.

România, în schimb, apare azi ca țara desemnată deja ca să continue lupta cu Rusia, să fie următorul proxy de după sleirea Ucrainei și capitulare. Politicienii noștri sunt cei mai rusofobi, cei mai activi în a jigni și provoca Rusia, în condițiile în care am fost ocoliți de orice amenințare directă din partea lui Putin și ai săi. În paralel, ni se spune și că trebuie să fim liniștiți, deoarece, în caz de atac din partea Rusiei, noi, vezi, Doamne, suntem protejați de scutul NATO, iar partenerii noștri o să ne sară rapid în ajutor. Să zicem că vom fi ajutați, deși eu pariez deja că nu vom fi, sau, dacă vom fi, acest lucru se va întâmpla la un nivel mai scăzut decât cel în care a fost sprijinită Ucraina.

Disponibilitatea și potențialul militar occidental sunt sleite; s-a văzut asta clar în ultimele luni. Deci e limpede că cel puțin o perioadă va trebui să ne descurcăm singuri în fața unor potențiale atacuri ale Rusiei. Numai că noi n-avem cu ce ne apăra! Nu prea avem armată, rezerviști antrenați nici atât, armamentul nostru este medieval, iar cel nou e insuficient sau se află pe drum, contractat și nelivrat, cele câteva mii de soldați străini din trupele NATO, cu armamentul din dotarea lor, de pe teritoriul României, ar putea face față maximum două-trei zile în cazul unui atac masiv al rușilor, generalii României stau prin studiouri TV și îndrugă minciunele. Nu o mai lungesc, dar vă rog să operați cu ideea că suntem cei mai slabi din punct de vedere militar din regiune. Nici măcar nu ne putem compara cu Polonia, iar Ungaria sau Serbia la rândul lor ne depășesc net din punct de vedere militar. Suntem cei mai guralivi și provocatori la adresa Rusiei, dar și cei mai slabi și ușor de neutralizat. Nu vreau să provoc panică, dar când niște idioți vorbesc despre războiul în care vom fi implicați și ne vom descurca cumva, trebuie doar să priviți la ucraineni și la drama lor ca să pricepeți că nouă ni se poate întâmpla mult mai rău.

Știți ce ne-ar putea salva? Ortodoxia! Adică faptul că Putin și rușii ne privesc încă ca pe niște frați întru credință. Patriarhul Daniel povestea anii trecuți celor din Sinod că Putin, cu ocazia vizitei Preafericitului nostru la Moscova, l-a întrebat ce ar putea face pentru „frații săi români"; nevrând să riște vreun răspuns incorect sau interpretabil, patriarhul nostru i-a răspuns că poate să facă ceea ce îi dictează sufletul său de frate ortodox. Atât. Apoi să știți că doar în așa ceva ne mai e speranța, în condițiile provocărilor cu efect sinucigaș pe care le execută politicienii noștri la adresa Rusiei, iar acesta e și motivul pentru care ieri l-am anatemizat pe Patriarhul Daniel, ce avea oportunitate mare ca să consolideze această legătură spirituală cu rușii printr-un gest simplu și normal de compasiune și solidaritate cu drama rușilor, gest pe care patriarhul refuză să-l facă. De acum înainte, prin prisma cinismului americanilor, ce pare că vor să continue războiul cu prețul morții și distrugerii altora, aveți toate motivele să deveniți cu adevărat îngrijorați de soarta voastră, a copiilor voștri și poate a nepoților voștri. Ce puteți face? Să ieșiți din această pasivitate inconștientă de tip sinucigaș și să cereți în mod activ stoparea provocărilor la adresa rușilor, la pachet cu militarea pentru pace urgentă din partea celor pe care i-ați ales și-i veți alege în 2024.

Cozmin Gușă
(transcrierea editorialului vorbit din emisiunea "Ce-i în Gușă, și-n căpușă!", de la GOLD FM)