Obraznicia hingherilor

Citesc, de câteva zile, siderat și nelămurit de-a dreptul, dialogul haluciant care a fost declanșat de demiterea unui subsecretar de stat responsabil de problematica foștilor deținuți politici.

Documentându-mă asupra scandalului, aveam să descopăr oroarea impardonabilă, minciuna execrabilă și tupeul de maidanez al celor care urlă că individul a fost dat afară fără nici o vină. Mai mult am fost șocat să observ că, în chiar interiorul guvernului român, există un grup bine renumerat de indivizi care neagă, falsifică sensul, sau minorează Holocaustul. In plus, acest grup bine inflitrat în structurile statului român, propune și militează pentru crearea unei clase sociale distincte de urmași ai legionarilor, naziștilor și activiștilor de extremă dreaptă (un amalgam toxic și nociv, echivalentul unei bombe de tip ISIS la baza structurii contituționale ale statului român), care să se bucure de beneficiile unor stipendii publice generoase.

Interesant este că datorită dispariției biologice a quasitotalității originarilor, prin politici bine țintite, se propune ca urmașii acestora să se bucure de banul public. Se dorește un transfer perfect organizat și finanțat de statul român a unor grupuri sociale coerente care să continue opera distructivă a strămoșilor lor. Mai mult se dorește amalgamarea victimei cu călăul, sub generoasa dar atît de străvezia sintagmă a victimelor comunismului. Soldatul SS mort la Stalingrad nu a fost și nu va fi niciodată victimă a comunismului. Cum nici generația de politicieni români care a scos din rostul lor național și românesc zeci de mii de familii de evrei, pentru a pune în aplicare legile rasiale ale lui Antonescu, nu este o victimă la instalarea comunismului. Identic și vecinul care l-a vândut pe Elie Wiesel, denunțându-l autorităților pentru a fi trimis la Auschwitz. Aceștia sunt călăi și nu au dreptul să fie ascunși sub fraza de "victime ale dictaturii comuniste".

Obiectivul nedeclarat publicat, dar foarte prost mascat, este supraviețuirea, sub acoperirea onorabilei luptei anticomuniste, a celor mai criminale idei de extremă dreaptă, a rasismului, antisemitismului, urii cu speranța dezvoltării viitoare, pentru organizarea unui ipotetic viitor extremist, identitar, fundamentalist religios și perfectă oglindă a sfintei tinereți legionare în România secolului XXI. La nivel politic avem de a face cu un neo-nazism abia acoperit de vorbe, de un proiect extremist care aproape să fie votat și plătit de la bugetul de stat.

Individul al cărui nume nu mi-l amintesc a fost demis de primul ministru Câțu, pentru că a publicat un comunicat prin care pune în circulație câteva dintre teoriile antisemite tipice propagandei naziste din timpul dictaturii pro hitleriene a generalului de tristă amintire Ion Antonescu (mareșal s-a făcut singur deci nu se consideră). Am să enumăr câteva dintre temele propagandei naziste din România anilor negri ai dictaturii carliste și antonesciene, pentru a fi sigur că se înțelege nu numai șocul descoperirii, în secolul XXI, a unui astfel de proiect sub chiar nasul unei Românii europene și membră a NATO, dar și pericolul mortal pe care încă nazismul, alături de comunism îl reprezintă și astăzi pentru democrațiile liberale din Europa.

Prima teorie antisemită, aflată la scara istoriei criminale antisemite, pe unul dintre primele locuri, este aceea că evreii au inventat și propagat comunismul în lume. Alături de crima declarării rasei germanice ca fiind ariană iar cea semită ca fiind inferioară, fiind condamnată deci automat la genocid, această teorie a stat la baza organizării metodice, legale și la nivel continental a holocaustului. În România a reprezentat arcul de boltă al propagandei mișcării pro fasciste Arhanghelul Mihail și al organizațiilor politice satelitare construite de către fundamentaliști maniaci pentru a acapara puterea în statul român. Mai mult, a fost și rămâne unul din elementele cele mai durabile ale urii nemărginite construite la adresa proporului evreu, la adresa culturii iudaice și a rezilienței fundamentale istorice pe care aceasta a aratat-o în fața nenumăratelor tentative de distrugere a sa. În epoca de după Marx, mitomania culturală a ancorat această minciună în mitologia criminală a antisemitismului, provocând direct moartea a milioane de oameni.

Din comunicatul oficial al unei instituții a statului român, aflăm, printr-o trimitere troglodită, o informație absolut anodină despre originea etnică a primilor trei șefi ai criminalei Securități comuniste. Pe cale de consecință, pentru grupul care domină acest secretariat de stat pentru foștii deținuți politici, reiese că evreii au creat Securitatea criminală și că ei sunt de vină pentru crimele funestei organizații. Într-o Românie europeană și liberală, aflăm, deci oficial, că unul dintre subsecretarii de stat ai săi promovează fără rușine una dintre cele mai criminale teorii antisemite, fără rușine sau fără elementul critic atât de necesar.

Dacă atacul antisemit s-ar fi oprit la acest singur element, era suficient ca întreaga grupare legionaroidă din acel secretariat de stat să fie demisă pe loc. Dar ofensiva antisemită a comunicatului a continuat prin identificarea acuzator-stalinistă a trei deputați care au dorit introducerea în lege a unei clarificări necesare și distincții absolut legale, între criminalii condamnați pentru crime împotriva umanității și desigur, cei care au suferit pe nedrept sub comunism. Prezentați în comunicatul individului ca niște infractori, după metoda procuraturii sovietice a folosirii numelui de familie înaintea celui de botez, acești trei deputați au fost înfierați cu mânie sfântă și nazistă, identică ca formă cu demascările comuniste din anii 50 (în fond ca și partidul bolșevic din URSS, partidul lui Hitler se adresa exclusiv clasei muncitoare germane, fiind partid național socialist, adică de stânga). Pentru a vedea un asemenea text publicat de către una din agențiile oficiale ale guvernului român de astăzi este nu numai șocant dar ne și dovedește inapentența clară a autorităților române de a clarifica rolul oficial pe care diverse guverne, începînd cu dictatura lui Carol II și continuând cu dictatura antonesciană l-au avut în organizarea și implementarea politicilor oficiale antisemite, apoi a Holocaustului pe teritoriul României.

Distincția falsă a teritoriilor românești, pe care zisul subsecretar de stat o face în comunicatul său, între cele ocupate de Ungaria și URSS ca urmare a dictatelor europene succesive impuse Bucureștiului și restul regatului rămas sub suzeranitatea Berlinului, vine să insulte, încă o dată, adevărul. Antisemitsmul legionarilor de la Cluj (locul de naștere a studențimii medicale legionare), antisemitismul celor din Moldova sau de la București, rasismul anti-rom din întreaga Românie, nu sunt acte impuse de ruperi teritoriale sau accidente istorice impuse de alții. Ele sunt fenomene culturale, ideologice și criminal naționaliste, aparținând unor întregi generații, provocând masive dislocări de imagine, respect și reprezentativitate (să nu mai vorbim de legitimitate și legalitate) pentru statul român de-a lungul ultimelor opt decenii.

Pentru că tot vorbim despre victimele dictaturilor în România, trebuie să clarificăm faptul că dictatura carlista a fost antisemită. Să reamintim doar declarațiile lui Octavian Goga din 1935, cel care după numai 3 ani va deveni prim ministru al lui Carol II, prin care cunoscutul simbol al luptei naționale transilvănene face elogiul rasei românești, stigmatizând în celebra lucrare "Romănia a romănilor" pe evrei, prin solicitarea finală de a recunoaște că "entitate organică" a sufletului poporului român și a sufletului românesc nu poate absorbi străini, ea (entitatea) fiind pe nedrept asaltată de o invazie de "străini". Pentru a fi și mai direcți, Goga vedea situatie în termenii unui război rasial, unde românii trebuiau să își apere puritatea rasială în fața "impurităților din Galiția".

Despre dictatura antonesciană nu mai trebuie să discutăm. A fost o dictatură pro-fascistă, avînd de la începuturile ca partener de guvernare, o organizație xenofobă, antisemită, purulent nationalistă, fundamentalist religioasă și subordonată Germaniei hitleriene denumită Garda de Fier. Perioada statului legionar antonescian este definiția în sine a antisemitismului instituțional ridicat la nivel de politică oficială. Legile rasiale, furtul proprietăților evreiești, epurarea etnică din toate domeniile economice, culturale, sociale, științifice, distrugerea sistematică a expresiei publice a vietii iudaice a culminat desigur cu organizarea sistematică a Holocaustului pe teritoriul României rămase după amputările teritoriale ordonate de stăpânii naziști ai Gărzii de Fier.

Minciuna pe care comunicatul analfabet al celor de al AFDPR o prezintă duce la negarea directă, fără a o spune explicit, a existenței Holocaustului pe teritoriul "ciuntit" al României. Prin negarea "mărimii" Holocaustului din regatul român, avem în esență negarea faptică a crimelor patronate de dictatura fascistă și militaristă a lui Ion Antonescu și a acoliților săi politici. Despre victimele acestei dictaturi pro fasciste, nu se vorbește în comunicat. Căci dacă tot ne intitulăm asociație a victimelor dictaturii, pentru perioada dictaturii criminale a lui Ion Antonescu trebuie sa enumerăm alături de sutele de mii de evrei și pe romi. La masa extremismului fin al asociației care neagă "dimensiunile" Holocaustului nu au loc victimile rome. Alături de minoritatea evreiască, cea mai ucisă și badjocorită minoritate pe teritoriul României "ciuntite" sub dictatura antonesciană a fost și rămâne cea romă. A refuza să recunoști acest lucru este în sine o crimă iar organele abilitate de lege să se ocupe de aceste crime ar fi trebuit deja să deschidă urmărire penală la adresa semnatarului comunicatului.

Pentru că articolul este deja prea lung am să amintesc doar că aceste încercări permanente de a dilua crima, de a o justifica prin puerile minciuni, de a ascunde păcatele originare ale tânărului stat român după 1918, de a plati pe urmașii criminalilor care au turnat, au aplicat legile rasiale, au executat și au trimis în lagărele morții pe evrei nu reprezinta decât forme ale aceluiași limbaj integrator nazist, de menținere și continuare a ideologiei extremiste, xenofobe, nationalist fundamentaliste, unic identitare și criminal exclusive. Împotriva acestor manifestări permanente, democrația românească trebuie să își crească anticorpi naturali. Mai ales că ultima declarație ambiguă și complet aiurea a lui Ludovic Orban cu privire la demiterea individului din funcția de subsecretar de stat, vine să confirme vicierea de substanță a liniei naturale de apărare a statului român în fața prezenței tot mai mari în spațiul public a ideologiei de extremă dreapta și virușilor acelulari care o promovează.

H.D. Hartmann