O victorie pentru democrație. Orbirea până la capăt!

Mass-media americană și europeană s-au încăpățânat până în ultima clipă să nege voința poporului, să nu perceapă și să nu relateze așteptările claselor populare, arătând astfel o părtinire rușinoasă în favoarea Kamalei Harris. Și, încă o dată, la fel ca în 2016, au greșit lamentabil. Să pariem că nu vor învăța nimic din această înfrângere usturătoare și că, așa cum ne-au obișnuit, vor continua să teoretizeze despre „fascismul" lui Trump, Orban, Fico, Putin, în timp ce îi glorifică pe pretinșii apărători ai democrației precum von der Leyen, Macron sau Scholz, care au ajuns la putere prin cooptare (von der Leyen) sau se mențin împotriva opiniei a 85% dintre concetățenii lor, judecând după cotele de popularitate din sondaje (Macron, Scholz).

De fapt, victoria lui Trump reprezintă nu o înfrângere, ci o impresionantă victorie a democrației. În primul rând, pentru că această victorie este cvadruplă și fără echivoc. Victorie la alegerile prezidențiale, victorie în Senat, victorie în Camera Reprezentanților, victorie populară (peste 5 milioane de voturi avans). Democrații, care au sabotat primul mandat al lui Trump invocând o falsă ingerință rusă, dezmințită de doi procurori speciali, și care au accentuat ulterior această direcție cu revoltele din 6 ianuarie 2021, prezentate imediat ca o tentativă de lovitură de stat, au acum patru ani să mediteze asupra cauzelor înfrângerii lor și asupra prețului pe care îl plătesc manipulând o opinie publică ce nu mai acordă niciun credit mass-mediei mainstream.

De această dată, va fi dificil să-l acuze pe Putin și să împiedice numirea miniștrilor republicani. America este din nou împăcată cu ea însăși. Președintele ales va putea guverna după bunul său plac. În același timp, va trebui să-și asume întreaga responsabilitate pentru deciziile sale. La finalul mandatului său, va putea fi judecat după faptele sale și după competența echipei sale, nu după ceea ce o majoritate democrată din Senat i-ar fi impus.

În al doilea rând, această victorie marchează - în sfârșit! - înfrângerea taberei neo-conservatoare și a belicoșilor care otrăvesc politica americană de decenii cu intervenționismul lor militar, invaziile și ingerințele lor nesfârșite în afacerile altor state. Cei care au organizat lovitura de stat de pe Maidan din Ucraina în 2014 - Victoria Nuland, Robert Kagan, Hunter Biden (fiul președintelui implicat în corupția grupului gazier ucrainean Burisma), John Bolton și cel mai rău dintre ei, Antony Blinken, un adevărat războinic mascat în diplomat - vor pierde din influența lor. Puterea de a face rău a acestui grup extrem de influent va fi considerabil redusă. Aceasta este o veste bună pentru democrația din Statele Unite, dar și din afara lor.

Va deveni, așadar, din ce în ce mai dificil pentru occidentali să continue să pretindă că Ucraina este o democrație, în condițiile în care mandatele președintelui și ale parlamentului său au expirat încă din luna mai și aceștia continuă să exercite puterea fără nicio legitimitate electorală. Va fi necesar să se găsească alte argumente pentru a susține ficțiunea „războiului democrațiilor împotriva autocrațiilor" ruse și chineze.

În același sens, dacă se admite victoria lui Trump, va trebui recunoscută și recenta victorie a partidului Visul Georgian din Georgia, obținută cu 54% din voturi, în ciuda numeroaselor presiuni dinaintea alegerilor. Acuzațiile de fraudă electorală - o poveste veche invocată de fiecare dată când rezultatul unei alegeri nu place elitelor neoliberale, atlantiste și intervenționiste - vor trebui considerate pentru ceea ce sunt de fapt: o încercare odioasă de a destabiliza o țară prin pretexte false, impunând o schimbare de regim contrară voinței populare.

În acest context, este regretabil că manipularea ultimelor scrutine din Moldova a fost încununată de succes. Majoritatea infimă în favoarea aderării țării la Uniunea Europeană a fost obținută printr-o ingerință grosolană a UE în afacerile moldovenești. Dar până atunci, să savurăm răgazul democratic pe care americanii și l-au oferit lor înșiși și, poate, restului lumii.

Guy Mettan