Nici Gigi nu mai credea în minuni

Până să ne lămurim cum se va încheia play-off-ul, se cuvine să aplaudăm revenirea pe prima scenă fotbalistică a Rapidului și a "campioanei unei mari iubiri", care a fost și a rămas Universitatea Craiova. Iar dacă adăugăm și spectaculosul reviriment al dinamoviștilor, chit că doar în play-out, sub bagheta lui Dușan Uhrin, parcă mai începem să vorbim despre fotbalul-fotbal, de odinioară.

Or, la noi - cu acest alandala de play-off, care se joacă zilnic, de luni până duminică și chiar în miez de noapte, și în care oricine poate bate pe oricine - ierarhiile sunt de tot râsul. Ca și meciurile, de altfel. Când Botoșanii conduc cu 3-1 la Clinceni și pierd cu 4-3 în fața academicienilor din sectorul agricol Ilfov, ți se face lehamite. Nu mai enumăr și celelalte asemenea șocuri cărora le-au căzut victime inclusiv fruntașele campionatului, dar iată-ne în săptămâna care va încheia bâlciul, cu jocurile-cheie FC Botoșani - CFR Cluj și CFR Cluj -FCSB, care urma să se dispute "cu trofeul pe masă".

Să fim serioși, având în vedere că partida de la Botoșani, disputată marți seară, nu mai avea decât o miză teoretică. Clujenii erau virtual campioni, iar luni seară, când scriu aceste rânduri, data așa-zisului derby din Gruia nu era nici măcar programată. Gigi Becali însuși își recunoscuse anticipat înfrângerea, declarând duminică, după remiza cu Spesi: "Nu este exclus ca Botoșanii să scoată un egal. Dar ar fi tot o minune. Nu o văd pe CFR, cu titlul pe masă, să nu câștige un meci. Noi pe Craiova îi putem bate, dar pe CFR, dacă jucăm ultimul meci, nu avem cum să îi batem. Deci, am avea nevoie de două minuni!"

Analiștii făceau tot felul de calcule, care ar fi putut duce la schimbarea șanselor la titlu între FCSB și CFR, dar evoluția ștearsă a bucureștenilor în întâlnirea cu Sepsi și mulțimea de indisponibilități din lotul lui Petrea nu mai lăsa speranțe echipei lui Becali. Așa că trupa din Gruia se îndreaptă spre cel de-al patrulea său titlu. Dar unul fără panaș, fără să convingă de astă dată, chinuit, târâș sau chiar înotând în mediocritate, după cum ne pusese deja în gardă Edy Iordănescu.
Întrebarea care rămâne e cât câștigă fotbalul românesc cu o campioană care adună de pretutindeni jucători cu media de 30 de ani?

Mă întreb și vă întreb, pentru a lua în calcul și varianta lui Becali, care susține că pe el îl interesează doar fotbalul-afacere, în care alege și folosește tineri de perspectivă, dar nu cu scopul de a câștiga campionatul, ci de a-i crește și a-i vinde cât mai bine pe piața internațională. Că socoteala asta i-a ieșit mai mereu nu încape îndoială, iar cele 11 milioane încasate pe Denis Man sunt ultima și cea mai bună dovadă. E însă la fel de adevărat și că un jucător de viitor nu poate intra în atenția cluburilor străine decât după ce e văzut în cupele europene sau în echipa națională. Or, aici, tocmai e în discuție decizia FCSB de a nu-și lăsa sportivii selecționați la echipa olimpică să meargă la Tokio, o greșeală pe care sper că Becali nu o va face până la urmă!

Revenind la finalul play-off-ului, mi se pare că singura grupare care merită aplauzele noastre rămâne Sepsi Sf. Gheorghe, fondată în 2011, ajunsă în Liga I din 2017 și calificată în finala Cupei României, din 2020. Nu e de trecut cu vederea că finanțarea clubului covăsnean vine și din partea...Guvernului Ungariei, ceea ce explică dezvoltarea centrului său de copii și juniori, ca și a stadionului municipal de nivel UEFA. Dar marele merit al reușitei echipei din prima ligă îi aparține antrenorului Leo Grozavu. Care s-a dovedit cu adevărat grozav în tot acest campionat!

Horia Alexandrescu
(preluat din Romania literara)