Meciul coabitării Iohannis-Ciolacu începe azi. Cine impune SG-ul guvernului va conduce detașat!

Odată cu votarea guvernului Ciolacu am spus că intrăm într-o perioadă de coabitare administrativă, similară celor din perioada Băsescu-Ponta sau Iohannis-Ponta/Dragnea.

Desigur că se poate argumenta că n-ar fi chiar coabitare deoarece PNL, partidul președintelui, este parte din guvern, vă asigur însă că, odată ce-a pierdut din mână ''pixul'' unui premier al PNL, Iohannis operează zilnic exact ca în cazul unei coabitări, postură în care este bine antrenat din perioadele când guvernul era condus de premieri pesediști ca Ponta, Grindeanu, Tudose, Dăncilă. Vă provoc să vă reamintiți șirul de amenințări, șantaje, seducții, operate de către Iohannis și-ai săi la adresa premierilor sau miniștrilor PSD, și-o să pricepeți rapid cam ce fel de perioadă politică ne așteaptă și în viitor.

Azi se va lua decizia referitoare la numele viitorului secretar general al guvernului, iar funcție de nominalizare vom pricepe cine preia inițiativa, Ciolacu sau Iohannis. Cunoașteți deja controversa iscată prin refuzul lui Ciolacu de-al numi pe Mircea Abrudean, refuz argumentat pe surse prin faptul că există informări din partea SRI-ului despre elemente din CV-ul clujeanului ce-l fac incompatibil, faptul că premierul PSD nu a negat aceste lucruri credibilizează demersul serviciilor de informații. În contrapartidă liberalii, conduși acum în mod transparent de către Iohannis, nu sunt de acord cu Ciolacu și SRI, și au votat masiv pentru numirea lui Abrudean.

Dacă șeful PSD va reuși să numească pe altcineva decât Mircea Abrudean (sunt deja date pe surse trei nume posibile aparținând unor oameni din multele tabere din PNL), e limpede că Ciolacu va marca decisiv în defavoarea lui Iohannis, chiar de la începutul coabitării. Acest lucru i-ar întări mult atât autoritatea, cât și imaginea publică (n-ar mai fi nevoie să se plimbe cu metroul, ca să ne arate că oamenii nu-l huiduie, așa cum ar face-o în mod sigur cu călătorul Iohannis, spre exemplu), dar în același timp i-ar pune pe toți oamenii președintelui în dispozitiv de război contra guvernării sale.

Dacă va ceda cerinței lui Iohannis și-l va numi pe Abrudean ca secretar general, atunci avântul lui Ciolacu arătat la acest început de guvernare se va topi, iar prestigiul său politic, câștigat cu multă greutate în ultimii ani, se va diminua mult. În public va fi marcată victoria lui Iohannis, iar cei interesați din intern sau extern vor pricepe că șefia adevărată a guvernului a rămas la Cotroceni. Există și a treia variantă, a unei remize în stil românesc, adică amânarea sine die a numirii SG-ului, ceea ce ar fi cuantificat tot ca o victorie de etapă a lui Ciolacu, cu consecința începutului luptelor publice între PSD și PNL.

Sunt multe considerații suplimentare ce se pot face legat de subiect și adevăratele motivații ale numirii SG-ului, legate de influență, bani, servicii secrete, dar e timp pentru asta după ce observăm cum se tranșează situația de azi. Concluzia imediată va fi legată însă în mod strict de înălțimea staturii politice în perioada următoare a celor doi combatanți, Iohannis și Ciolacu, vom vedea care dintre cei doi e mai falnic, și care ''intră la apă''.

Cozmin Gușă