Manifestul lui Eugen Orlando Teodorovici

Este un eveniment cu totul neobișnuit. O personalitate marcantă din interiorul unui partid politic, fost președinte executiv și în prezent candidat pentru poziția de președinte, redactează și distribuie un manifest. Un manifest care are drept țintă partidul a cărui conducere încearcă să o preia. Acest gest extrem, din partea unui om care s-a dovedit cumpătat de-a lungul timpului, nu poate să aibă decât două semnificații. Care sunt acestea?

Eugen Orlando Teodorovici reclamă ilegalități atât de grave comise la vârful PSD, încât PSD riscă să fie șters de către Justiție din registrul partidelor politice. Manifestul este un avertisment că Teodorovici este decis să meargă până la capăt. El reclamă faptul că, în noiembrie 2019, la conducerea PSD s-a instalat în mod ilegal o echipă condusă de Marcel Ciolacu. Iar din acel moment, zilnic, statutul partidului, validat de Tribunalul București după Congresul Extraordinar din 29 iunie 2019, a fost sistematic încălcat. Acesta este punctul de plecare. Dacă Teodorovici a întocmit acest manifest, dacă el se angajează ferm să meargă până la capăt și să acționeze partidul din care face parte în Justiție, pentru a obține radierea acestuia, înseamnă că este conștient de faptul că numărul susținătorilor săi în loc să crească, se diminuează. Ceea ce automat mărește riscul de a suferi o înfrângere usturătoare în competiția cu Marcel Ciolacu. Iar disperarea îl împinge la o soluție limită.

Dar însăși această competiție pentru șefia PSD este explozivă. Marcel Ciolacu a anunțat că intenționează în 22 august anul curent, la Congresul partidului, să candideze împreună cu o întreagă echipă. Care echipă ar urma să preia în totalitate conducerea partidului. Delegații la Congres, un Congres online, ar urma cu acest prilej să opteze pentru singura rezoluție prezentată. Această singură rezoluție este concepută și susținută de echipa Ciolacu. Eugen Teodorovici susține cu statutul în mână că această procedură este ilegală, fiind contrară statutului PSD, a statutului validat de către Tribunalul București. Și ca urmare el va candida în nume propriu. Fără rezoluție și fără constituirea unei echipe. Dar este posibil așa ceva?

Este oare posibil să ai două candidaturi la un Congres, fiecare din ele conformându-se unei norme nu numai diferite, ci diametral opuse? Probabil că nu. Și, în consecință, Teodorovici presimte că nu va fi lăsat să candideze. Iar Marcel Ciolacu va rămâne singurul candidat la funcția prezidențială și va încerca să acapareze, împreuna cu echipa sa, întreg partidul. Instituind o dictatură internă. Iată de ce și din această perspectivă Eugen Teodorovici amenință în manifestul său că va merge până la capăt, solicitând radierea PSD din registrul partidelor politice.

Și are toate șansele să reușească. Dacă PSD nu are capacitatea, conform lui Teodorovici, să se reformeze în legalitate, va fi constrâns să se reformeze în ilegalitate. Adică după ce va fi practic desființat de Tribunalul București.

Problema este cât se poate de serioasă. Probabil că această situație cu totul și cu totul neobișuită, starea jalnică în care a ajuns cel mai mare partid din România să-și gestioneze politica internă, este elementul care l-a determinat ieri pe Adrian Severin să mă sune și să mă întrebe dacă sunt dispus să public pe CorectNews o analiză deosebit de voluminoasă asupra situației din PSD, analiză la care a lucrat mai mult timp. Voi face acest lucru de îndată ce-mi va trimite materialul. Pentru moment, nu-mi dau seama dacă reflecțiile lui Severin se întâlnesc sau nu cu disperarea pe care a simțit-o lecturând manifestul lui Teodorovici. Vom vedea.

Sorin Rosca Stanescu