Lumile americane

Soneria ceasului sunase deja. La 7 dimineața, președintele Trump era trezit de sunetul muzicii pe care fiul său o alesese. Trump o lăsase pe telefonul său doar pentru că sotia îi spusese să o facă. Altfel, cum nu era interesat niciodata de ceea ce copii lui făceau, nici acum nu îl interesa cum crește Baron. Avea o răceală clară, fundamentală, asociată cu un autism parental demn de a fi studiat. Nu își auzea copii decât atunci când vorbeau de cum se produc banii. În rest, era cel mai confortabil tată, tată socru sau soț din lume. Nimic din universul interior al familiei sale nu îl atrăgea. Erau prea lumești, prea simple, prea anodine. Trump era doar unul singur și semi-zeu pe deasupra.

În aceea dimineata, așa cum se întâmpla de peste patru ani, pașii grei ai președintelui nu se auziseră pe parchetul lustruit cu grijă. La actualul președinte fusese destul de simplu, dormitorul principal fusese ocupat de prima doamnă, al doilea, cel mai apropiat de primul, fusese dat fiului Baron, așa că președintele a fost obligat să accepte mica încăpere ocupată altă dată de către atașații militari din Casa Albă și celebra lor valiză nucleară. În patru ani de mandat acesta nu vizitase niciodată dormitorul conjugal, pus la dispoziție cu grație pentru primul cuplu. Incredibil dar orarul prezidențial al lui Trump începea undeva între orele 11 și 12 din dimineață, anulând efectiv o parte importantă din programul oficial al Biroului Oval. Familiaritatea rezidenței prezidențiale nu exista pentru cuplul Trump. Detestată pentru mediocritatea construcției, calitatea mobilierului, pentru senzația de fortăreață permanent asediată, Casa Albă, deci și resedinta privată, era un loc unde cuplul Trump considera că erau doar condamnați să trăiască.

În opoziție cu ei, cum aveau ocazia, soții Obama nu ieșeau decât târziu din dormitor, atunci când era week-end sau vre-o sărbătoare legală, copii fostului președinte fiindu-le formal interzis să traverseze livingul pentru a intra neanunțați peste părinți. Scenele de publicitate americană ale copiilor cu ursulețul de pluș în brațe, sărind în patul părinților, plin de voioșie nu exprimau realitatea frustă a unui cuplu prezidențial bine ancorat în conservatorism conjugal. Lumea obamiană era personală, privată, închisă până și celor mai apropiați membrii ai familiei. Pentru cei doi Obama diminețile devreme nu se transformau în fuga după un duș sau pachetul de mâncare al copiilor. Ci de căutare a fiecăruia dintre cei doi. Numai un eveniment cataclismic și mondial ar fi putut să distrugă acele dimineți, iar din fericire adminstrația Obama nu a avut asemenea moment.

Pentru cuplul Trump discuțiile în contradictoriu începeau de la culoarea cravatei sau faptului că valetul personal nu găsea niciodată butonii preferați ai președintelui, aruncați de acesta pe te miri unde. Exilat practic în propria sa rezidență, îmbătrânind încet dar în văzul lumii, ceea ce Melania detesta efectiv, Donald J. Trump, cel de-al 45-lea președinte al SUA, se pregătea pentru începutul ultimei sale zile de președinte. Lumea magică a puterii supreme, a unei case vechi și plină de isorie a națiunii, se pierdeau cu fiecare oră. Lumea imaginară însă, a celui care doar mai ieri dădea lecții de politică lumii întregi, lua locul acestei realități. Donald J. Trump, pleca rușinat, umilit, plin de resentimente dar și cu o speranță. În lumea reală se adunau deja pregătite citațiile de la procurori, copii maturi ai președintelui deja având probleme severe de finanțare a afacerilor imperiului Trump. Mai mult, Ivanka, prințesa iubită și adorată, nu numai că se refugiase pe o insulă din Florida, dar copii ei de aproape șase luni nu mai urmau scoala privată de elită din Washington. Un incident pandemic impicând pe președinte i-a alungat pe cei doi copii, deoarece părinții celorlalti colegi, și ei bogați și puternici, nu doreau să fie infectați.

Elita din New York transmisese clar că nu va mai fi primită bine înnapoi, așa că întreg clanul practic a emigrat în interiorul SUA. Dar pentru Donald Trump acestea nu erau de loc probleme reale. În lumea lui, milioanele de votanți care credeau în el ca într-un messia rasial, heterosexual și plin de bani, îi vor oferi o noua șansă. Acea lumea irațională, acea fantastă colecție de teorii, de sub informații, populate de colonii proteiforme de conspirații care otrăveau efectiv viața națiunii americane, îi ofereau cea mai mare iluzie. Si alături de el, tocmai acești zeloți absoluți ai trumpismul trăiau aceeași drama. În doar ore, trumpismul va fi transportat cu avionul acasă în Florida. Un singur adevăr, și acela perfect filtrat de bizarele forme de viață care populau lumea iraționalului trumpist, le spunea clar că epoca lor, a marilor minciuni aprobate prin tweeter prezindențial se încheia.

Inaugurarea lui Joe Biden miercuri marchează nu numai începutul istoric al unei noi președinții americane, ci și, pentru nenumărați americani, sfârșitul devastator al unei minciuna care a durat de ani de zile . Pentru adulatorii quasi fanatizați din QAnon, celebrul nume al unei si mai infam celebre teorii a conspirației de extremă dreaptă care susține că Donald Trump ar fi o figură asemănătoare cu o divinitate, luptând, în secret, cu o cabală a statului paralel formată exclusiv din pedofili care controlează guvernul, viitorul nu trebuie să fie cel pe care îl vedeau la televizor, în acea dimineață.

Lună după lună, an după an, „Q" (litera care îl desemnează pe liderul online al grupului și armata de influențatori ai rețelelor sociale Q), le spusese și îi asigurase că Trump rămâne președinte al SUA, că în ultimul minut va avea loc o lovitură de stat, iar armata SUA va co-ordona o operațiune codată sub numele de „marea furtună". Că Trump va aresta pe toată lumea, de la câștigătorii alegerilor până la membrii Curții Supreme americane, incluzând familiile lui Bush, Clinton și Obama. Imposibilă misiune, iremediabilă distrugere a republicii americane, dar zeci de milioane de oameni din SUA chiar au crezut și s-au rugat pentru distrugerea completă, ireversibilă a țării lor. Și toate acestea doar pentru că un om, necunoscut marelui public, a cultivat și consolidat o cultură de minciună și conspirații care aproape au dărâmat pe 6 Ianuarie mitica clădire a Capitoliului din Washington. A ajunge atât de apropae de îngroparea republicii, este o victorie în sine și reprezinta cea mai reală justificare a lumii conspiraționiste care s-a clădit sub Trump și administrația sa.

Mitologia trumpistă, susținea că miercuri, ziua exacta a inaugurării celui de al 46 președinte al SUA, cu ajutorul soldaților și ofițerilor patrioți din US Army, familiile Biden, Obama și Clinton vor fi arestate, judecate și executate pentru trafic de minori, crime sexuale, trădare a națiunii, a statului și a rasei, alături de o întreagă altă litanie de infracțiuni fianciare și religioase. "The noose day", adică ziua frânghiei fusese declarată de către votanții lui Trump ca fiind 20 Ianuarie. Ca atare toată aceasta populație a lumii trumpiene era efectiv lipită de televioare pentru a vedea marea furtună. Finalul ei apoteotic era dat de faptul că Trump, după ce a învins, în cele din urmă, răul celular, cancerul structural care invadase prin abluțiuni păgâne puritatea societății albe, neo-creștine și heterosexuale americane, va rămâne la putere prin grație divină.

Religia votanților lui Trump era simplă prin credourile afirmate: Donald Trump devenea eliberatorul spiritului american, continuatorul strictei religii a claselor sociale, apărătorul vânătorului de noi teriotrii americane, apărătorului fermei din preerie și a albului viteaz, promotorul virginității și purității americane, permanentizând diviziunea rasială și discriminarea economică. Visul american absolut, total și fără pete ar fi fost resturat. Cele doua lumi, se intersectau doar în persoana lui Trump, devenind motorul celei mai mari tensiuni interioare pe care vre-odată o președinție americană a cunoscut-o. În interiorul său cel mai ascuns, marele blond chiar a crezut că un asemenea scenariu fantastic se poate întâmpla. La fel și celelălate milioane de votanți ai săi. Marele plan se va fi înfăptuit fără ca nimeni să nu participe la cea mai incredibilă devalizare a puterii unui imperiu. Fantasmul și fantezia luaseră loc realității și adevărului.

În interiorul paradisurilor digitale sigure pentru extremiștii de extremă dreaptă, cum ar fi Gab sau Telegram, grupuri masive QAnon s-au transformat în petreceri virtuale, unde particpanții reacționează la ceremonia de miercuri în timp real. Pe măsură ce evenimentul a început, membrii cu greu și-au putut conține bucuria sau dorința de vărsare de sânge. Nerăbdarea acestora nu numai palpabilă era transferată prin ecranul televizorului oricărui participant la realitate.

„Bine ați venit la marea finală !!!" a scris, înveselit, adminul unui grup virtual Gab format din 185.000 de membri. Alt co-ordonator de grup întreba unde ar trebuie să fie executați cei arestați de pe esplanade Capitoliului. Pe fondul fluxului rapid de răspunsuri al grupului său Telegram format din 34.000 de membrii, moderatorul a decis că spânzurătorile să fie publice timp de trei zile în fața memorialul Lincoln, iar școlile și universitățile să fie obligate să îșț aducă elevii și studenții, doar delegațiile acceptate ideologic de către trumpiști, pentru a observa execuțiile. Alții au salivat din cauza ideii decapitării și violenței sexuale impotriva democraților proeminenți. Mai multe mesaje erau prea grotești pentru a fi publicate chiar și de către paltformele de dialog care le adăposteau, așa încăt a fost nevoie de cenzură (ce cuvânt oribil pentru trumpiști, dar atât de necesar atunci cînd ameninți o femeie de 80 de ani cum este Nancy Pelosi cu pedepse din bestiarul animal).

Până la 11:45 dimineața, totuși, în timp ce Kamala Harris își depunea jurământul de vicepreședinte, mulțimile din realitatea paralelă virtuală au devenit neliniștite. „Ei bine, acest popcorn tocmai s-a răcit", a scris un suporter QAnon . „Când încep arestările?" întreabă un altul. Minutele treceau, ceremonia de inaugurare se apropia de momentul culminant, cel al jurământului lui Joe Biden și totuși, patrioții nu mai apăreau cu armele încărcate să îl aresteze pe uzurpator și pe cei de acolo. Air Force One nu mai primea ordinul de a se întoarce cu un Trump aflat în drum spre pensie. Totuși, au continuat să se agațe de speranță, în timp ce se numărau minutele până la mult așteptata lor „mare trezire". Dar, pe măsură ce a sosit prânzul, iar un Biden sigur de el a pus mâna pe o Biblie istorică pentru a jura, devenind al 46-lea președinte al Statelor Unite, realitatea celor de la QAnon, ca și cea secretă a lui Trump s-au prăbușit.

Coborând din avion, în Florida, Donald J Trump era simplu cetățen. Fosta primă doamnă deja își dăduse jos taiorul de înmormântare cu care ieșise din Casa Albă și era îmbrăcată într-o rochie multi coloră. Viața sa plină de privilegii și de bogăție revenise la normal. La fel ca un comutator Geiger, care măsoară radioactivitatea, atitudinea din interiorul comunităților online QAnon s-a schimbat de la veselie la șoc și mizerie: „Nimic nu s-a întâmplat!"; „Deci, acum avem dovada că Q a fost un rahat total"; „Mă simt rău, dezgustat și dezamăgit"; „Am fost păcăliți ???"; „Ne-ai jucat pe toți"; „Cum am putut crede cu toții așa ceva? Suntem toți niste idioți?" Era realitatea care deja invada, fără drept de replica, lumea paralelă, fantastă a QAnon.

Între timp, câțiva loialiști QAnon au efectuat un exercițiu de gimnastică mentală demn de medalia de aur pentru a-și păstra iluzia în viață. Câțiva au sugerat că videoclipul în care Biden a devenit președinte a fost un fals și că el era deja închis în spatele gratiilor în timp ce televiziunile vândute cabalei elitiste mințeau o întreagă națiune. Alții au susținut că Biden însuși a lucrat de fapt cu Trump pentru a demonta statul paralel tot timpul și că el, de fapt, va fi cel care va pune armata să îi aresteze pe presupușii trădători. Mulți au pledat pur și simplu unul cu celălalt să rămână răbdători: „Q nu ne-ar face asta. Nu ne-a dezamăgit. Nu vă pierdeți speranța ".

Cu siguranță, acesta nu este sfârșitul QAnon. Dar este momentul să evaluăm daunele imense pe care aceast proiect paralel, adevărat stat paralel și mincinos, le-a provocat SUA. Mișcarea, pe care FBI o consideră o amenințare teroristă internă, a evoluat deja și s-a regrupat pentru a își menține loialitatea membrilor săi de-a lungul timpului, plantând rădăcini adânci într-o serie de alte comunități: iubitori de yoga, grupuri bisericești, săli de clasă școlare , rețele anti-vaccinuri, negaționiști ai diferitelor evenimente istorice reale, iar lista poate continua pentru mult timp. Radicalizarea în masă a americanilor de către QAnon face parte integrantă din moștenirea lui Trump. Trump a dorit aceasta radicalizare, i-a oferit, uneori discret, alteori public, nu numai binecuvântarea sa ci și confirmarea unora dintre minciuni. A fost de fapt planul paralel, din lumea trumpistă. Donald J Trump chiar a crezut că preluând atacul la adresa solidității statale americane va putea sa devină noul președinte pentru mai multe mandate a SUA.

Niciodată nu a fost vorba de o scurtă haltă, de doar patru ani, în centrul puterii lumii. Nu, Trump, în lumea sa interioară, dorea să fie un Putin. Nu avea probleme cu democratia. El avea probleme cu schimbarea aceasta permanenta a scaunelor. Iar QAnon i-a convenit de minune. Analiza și rezolvarea acestui cancer conspiraționist va fi probabil una dintre cele mai mari provocări ale administrației Biden. Nu este clar nimănui cum va evolua mecanismul teoria conspirației QAnon, după momentul 20 Ianuarie. Mulți susținători înflăcărați jură să continue să meargă mai departe. Acum însă, realitatea paralelă, statul ascuns, cel fantast cu care Trump a incercat să răstoarne puterea reală, au pierdut. Pentru moment doar, căci a fi capabil să creezi o astfel de fantastică realitate, care să înlocuiască orice ancoră reală pe care mintea umană o are natural, a fi capabil să minți 75 de milioane de oameni înseamnă să ai absoluta putere de a răsturna orice administrație de la Casa Albă.

De aceea Trump a anunțat, că nu știe cum, dar ei vor fi înnapoi. Cine sunt ei, cine îi va rearanja stelele, nimeni încă nu o știe. Grupul QAnon este în pierdere. „Am fost excrocați de către Q!" a declarat un membru al congrației fantaste pe Telegram. Iar întrebarea finală „pentru noi ce urmează acum?" este mult mai periculoasă decât se crede. Acum, după gustul insurecției și al primului martiriu pe altarului jertfei revoluționare, QAnon nu are decât soluția etapei revoluționare violente. Nimic altceva, căci ar însemna autodistrugerea și purgatorial intern. Iar Q nu va dori să fie executat de proprii săi credincioși. Puterea lui virtuală este la fel de narcisistă ca și cea reală pe care a avut-o Trump. Milioane și milioane de oameni au descoperit șocați că ceea ce credeau ei ne era decat produsul unui scenariu regizat spectaculos de bine de către un Q anonim și fără scrupule. Căci în realitatea de zi cu zi a Americii, cel sau cei care au pus la punct, până la a fi perfect, acest scenariu fantastic, au știut că totul este o minciună. Problema este că la intersecția dintre cele doua lumi, care trebuie să fie Trump, în loc de o minte logică și o putere democratică, s-a gasit terenul fertil al loviturii ascunse. În persoana președintelui SUA se oprește fantasma și începe realitatea.

Fiind accelerator al unei mișcări sociale profunde, alienate social și cultural de dinamica tehnologică a zilei, scenaristul din spatele QAnon a reușit să zguduie treptele puterii centrale de la Washington. Nu a reușit o revoluție, dar principiul marelui plan, ("Trust the plan!" este unul dintre sloganurile simbolice strigate pe culoarele Capitoliului american de către mulțimea insurecțională) și credința totală, oarbă și fanatică într-o conspirație nedovedită vre-odată, toate au devenit reale în istoria națiunii americane. În acel scenariu, invizibil, fluent, perfect coagulat s-a aflat dovada fragilității democrației americane. Iar acest lucru este cel mai grav. Cineva, un om sau un grup de persoane, au reușit să zgălție stabilitatea americană. Deci pericolul există, este real, iar atunci când ai un președinte care se folosește de intersecția dintre real și ireal, dintre clar și obscur, pentru a manipula o statalitate atat de concretă, de amplă și de materială ca cea a SUA, atunci riscul deviației istorice devine imediat și extrem de violent. SUA au trecut exact prin acest risc extrem timp de patru ani. Câte decenii le va trebuie să își revină?

H.D. Hartmann