Lovitura nucleară

Din nefericire, terenul este pregătit în Ucraina. Atât terenul psihologic, cât și terenul tactic. Pentru o lovitură nucleară. O rachetă sau o bombă tactică. Nu strategică. Și bine țintită. Probabil victimă va cădea Kievul.

Din ce în ce mai frecvent, atât analiștii de la Moscova, cât și analiștii NATO vorbesc despre posibilitatea utilizării de către armata Federației Ruse a unei lovituri atomice tactice. Care ar putea pune capăt acestui război în condițiile dorite de Kremlin. Să dezvoltăm această temă.

Statele NATO vorbesc la unison despre o ripostă colectivă, luată în eventualitatea în care vreun membru al organizației este atacat. De asemenea, s-au lansat în spațiul public opinii legate fie de utilizarea armelor chimice, fie de utilizarea unor arme nucleare tactice. Dar niciun oficial NATO și niciun șef de stat NATO nu a spus în ce ar consta asemenea riposte. Și atunci ce putem presupune? Că în cazul în care Vladimir Putin trece linia roșie, dar fără a ataca în mod direct vreun stat NATO, tot ceea ce i se poate întâmpla mai rău este ca Federația Rusă să fie supusă unor sancțiuni și mai drastice. Și atâta tot.

Pe de altă parte, atâta timp cât Ucraina nu beneficiază de șansa de a restabili un echilibru al forțelor aeriene, acest război poate dura la infinit. Pentru că cerul este la discreția rușilor, care de acolo pot ataca, rând pe rând, toate unitățile armatei ucrainene și toate localitățile, în timp ce, la sol, forța și dârzenia armatei ucrainene își spune cuvântul. Și chiar dacă nu toate solicitările lui Volodimir Zelenski sunt îndeplinite întocmai și la timp, armament performant continuă să curgă din abundență în Ucraina dinspre statele NATO.

După 50 de zile de război, se poate spune, în ciuda a ceea ce se poate întâmpla dintr-un minut în altul în Mariupol, că încleștarea dintre forțele invadatoare și cele care asigură apărarea Ucrainei este echilibrată. Dacă din această perspectivă războiul poate continua la nesfârșit, dintr-o altă perspectivă, lucrurile stau diferit.

Este vorba despre gradul de suportabilitate. Economia Federației Ruse este împinsă pe zi ce trece într-un colaps. Rusia nu poate să reziste într-un război de uzură, în care aproape toți sunt împotriva ei. Va ceda economic. Pe de altă parte, și Occidentul plătește un preț enorm, tot în plan economic, pentru acest război. Statele Unite sunt în pragul recesiunii. Informația este oficială. Nu este de tip speculativ. Banca Centrală Europeană nu intervine încă și lasă lucrurile să curgă, deși statele UE se apropie și ele de un colaps.

Inflația poate deveni galopantă și inevitabil ratele dobânzilor vor crește. Creditele vor fi luate din ce în ce mai greu, iar economiile UE vor fi încetinite. Și asta doar în urma războiului din Ucraina și ca o consecință a sancțiunilor aplicate Rusiei. Ca să nu mai vorbim de pandemie, unde este așteptat un nou val. Dacă nu a și venit.

Războiul din Ucraina, după cele 50 de zile, ne arată că s-a ajuns la un echilibru care nu este convenabil pentru niciuna dintre părți. Acest echilibru trebuie rupt. Iar primii care au interesul să o facă sunt rușii. Ei nu au de unde să scoată mai multă armată pentru ca, într-un termen scurt, să obțină o victorie decisivă în Donbas. Și fără Donbas, Vladimir Putin nu va avea nicio carte de jucat la masa tratativelor.

Zelenski, pe de altă parte, afirmă sus și tare că, în ciuda faptului că nu primește la nivelul solicitărilor sale suficientă tehnică de luptă, Donbasul va putea fi păstrat de forțele ucrainene. Privind lucrurile la rece, analizând situația de pe tabla de șah, la modul cinic în care o face liderul Federației Ruse, descoperim cu relativă ușurință că, în măsura în care acesta decide să pună capăt războiului, în prealabil își va încununa acțiunea criminală cu o lovitură nucleară.

Pentru a rupe coloana vertebrală morală a ucrainenilor, o asemenea lovitură tactică ar putea să aibă ca destinație Kievul. Dacă cedează capitala, atunci se poate ajunge cu rapiditate la un compromis în ceea ce privește Donbasul și la o soluție diplomatică, fie ea și temporară. Și închei atrăgând din nou atenția asupra faptului că este extrem de elocventă tăcerea din acest punct de vedere a liderilor NATO.

Sorin Rosca Stanescu