IRANUL RESPINGE ”OFERTA” LUI TRUMP

48 de ore - 5 zile - 30 de zile. Cum vi se pare succesiunea asta? Cam așa arată cele mai recente ultimatumuri ale lui Trump adresate Iranului. Sună puțin a disperare. Și a neputință. 

Nu există o soluție-minune pentru deblocarea strâmtorii Ormuz. Doar dacă petrolul ajunge pe la 200 de dolari barilul, gazele naturale se triplează ca preț, iar aliații lui Trump din Europa și de aiurea, striviți economic și fără alternative, se alătură Statelor Unite și Israelului în războiul din Golf.  Și nici așa nu am avea o siguranță.

Trump e acum presat de două chestiuni vitale: 1) Explozia prețurilor la energie (calmată pe moment de așa-zise negocieri, negate ferm de Teheran) și 2) Perspectiva epuizării stocurilor de interceptori ale sistemelor Arrow, David’s Sling și Iron Dome, dacă lansările de rachete și drone iraniene asupra Israelului continuă în același ritm. Ambele sunt la fel de importante, însă primul punct ne afectează puternic și pe noi, în mod direct. 

Desigur, sunt de aplaudat românii noștri foarte empatici, care plâng de grija opoziției din Iran, dar nu varsă o lacrimă când facturile la energie se dublează, iar economia Europei tinde să fie pusă pe butuci. Pentru ei, chestiunile ”principiale” sunt mai presus de orice. N-au mișcat un pai după lovitura de stat din 6 decembrie 2024, însă se arată indignați că iranienii care protestează sunt băgați la dubă și, eventual, atârnați de un ștreang. Așa că bine le face Trump că-i bombardează! Strângem puțin din dinți, strângem puțin cureaua, la fel ca după implicarea în Ucraina, și o să fie bine în final (că doar una-i armata cea mai beton din lume). 

Doar că acum s-ar putea să ne usture foarte tare. S-ar putea să constatăm că empatia noastră pentru opoziția din Iran ne va costa pierderea locurilor de muncă, scăderea abruptă a nivelului de trai, raționalizarea energiei, accentuarea unor boli, depresie și anxietate. Chestiuni altfel ușor suportabile, dacă te gândești că trebuie să fim solidari cu partenerii noștri strategici ”atât timp cât va fi nevoie”. Mai ales că prima doamnă Mirabela (în continuare, doar concubină) tocmai s-a deplasat la Washington pentru a adânci și mai mult parteneriatul. 

Până una, alta, înainte ca cineva de pe Teheran să se uite pe planul de pace în 15 puncte furnizat de Casa Albă, postul CNN spune că Pentagonul pregătește trimiterea a 3.000 de parașutiști (din Divizia 82 Aeropurtată) și posibil a încă 6.000 de soldați în Orientul Mijlociu, pentru a susține operațiunile împotriva Iranului. 

Bombardamentele reciproce din ultimele 24 de ore arată, fără dubiu, că intenția lui Trump de a obține un răgaz de 30 de zile este fie o glumă proastă, fie un ”fake-news”. Și ascunde o nouă escaladare în viitorul apropiat. 

De dragul calmării burselor și a prețului la energie, Trump a susținut că ”negocierile sunt deja în curs cu persoanele potrivite”, iar planul ar include interzicerea armelor nucleare, limitarea rachetelor balistice, redeschiderea Strâmtorii Ormuz și alte bazaconii. Reacțiile oficiale iraniene au fost uniform negative și batjocoritoare. Colonelul Ebrahim Zolfaghari (cel cu ”Trump, ești concediat!”) a ironizat pretenția lui Trump că ar exista negocieri: ”Nu acum, nici vreodată”. El a calificat anunțurile americane drept ”încercări de a masca înfrângerea” și ”operațiuni psihologice” menite să manipuleze piețele de petrol. Zolfaghari a reiterat că Iranul ”negociază doar prin operațiuni bazate pe impact”, adică prin rachete și drone. Iar SUA ”negociază cu ele însele”.

Mohammad Bagher Ghalibaf, președintele Parlamentului iranian, a numit toate afirmațiile despre negocieri și planul de 15 puncte ”fake news” menite ”să manipuleze piețele financiare și petroliere și să scape SUA și Israelul din mlaștina în care sunt prinse”. Alți oficiali iranieni au precizat că ”nu există și nu au existat negocieri cu SUA”, iar Trump a renunțat la ultimatumuri din cauza presiunii piețelor și a amenințărilor credibile ale Iranului. Ei spun că mesajele primite de la țări ”prietene” (inclusiv Pakistan) sunt doar ”cereri de negocieri”, nu un plan acceptat.

În paralel, Teheranul a anunțat că va permite în continuare trecerea navelor ”prietene” prin Strâmtoarea Ormuz. Media iraniană de stat și oficialii de rang înalt au descris propunerea lui Trump ca pe o dovadă de slăbiciune americană, nu de forță.

Așadar, în contextul unor ”negocieri” iluzorii, drumul spre o confruntare directă mult mai amplă, cu consecințe economice și sociale greu de imaginat, devine tot mai clar.

Adrian Onciu