Iohannis s-a prăbușit sub propria greutate!

Ieri dimineață, injectarea întregii populații era, cum s-a exprimat în repetate rânduri președintele Klaus Iohannis, o problemă de securitate națională. Câteva ore mai târziu, deci în mare viteză, premierul Ludovic Orban a țâșnit din Palatul Cotroceni pentru a ne spune contrariul. Și anume că vaccinarea nu va fi obligatorie. Cu alte cuvinte, nu mai este o problemă de securitate națională. I-a dat peste degete președintelui? Nicidecum. Atunci cum se explică acest joc de-a alba-neagra? De-a polițistul rău și de-a polițistul bun?

Afirmația insistentă cum că vaccinarea populației este o chestiune de securitate națională exprimă implicit ideea că nevaccinarea aduce insecuritate. Ceea ce - nu-i așa, domnule președinte? - e de netolerat într-un stat de drept. Sau de drepți. Ce rost a avut ca domnul Klaus Iohannis să facă ședințe repetate la Cotroceni pe tema vaccinării populației? Și cum de s-a dezumflat balonul? Cine l-a înțepat?

Din capul locului prezum - și am să explic de ce - că această temă a fost una de propagandă electorală. Domnul Klaus Iohannis a dorit cu tot dinadinsul să facă populația să înțeleagă, acum când poartă bătălia finală cu „ciuma roșie", că este profund preocupat și implicat în legătură cu sănătatea populației. Și atunci a ales această temă. A vaccinării în masă. Ca treaba să pară cât mai serioasă, cât mai credibilă cu putință, i-a chemat la dezbatere ca principali interlocutori pe miniștrii Apărării și Internelor. Pornind de la ideea, cât se poate de reală, că aceștia conduc instituții care se bucură de credibilitate în ochii populației. De la distanță, Armata și Internele sunt mai credibile decât Guvernul sau Parlamentul. Și chiar în comparație cu instituția prezidențială. Mă întreb dacă în acest context nu s-a gândit cumva să-i cheme la Cotroceni și pe reprezentanții cultelor religioase, pentru a-i face aliați în bătălia finală prin injectare împotriva pandemiei. E relativ ușor de înțeles ce a avut în vedere președintele inițiind încă de pe acum, chiar înaintea alegerilor parlamentare, mecanismele prin care să poată fi vaccinată populația. Mai greu de înțeles este însă de ce a renunțat, cel puțin parțial, la idee. De ce l-a pus pe Orban să dezmintă intenția vaccinării obligatorii a tuturor cetățenilor.

Îmi pot însă imagina că președintelui Klaus Iohannis i-a șoptit cineva mai multe detalii pe care noi, simpli muritori, le cunoșteam de mai multă vreme. Și anume că faimosul vaccin nu este gata. Și că nici măcar nu se știe care va fi acel vaccin. Și cât va costa el. Se pare că va costa foarte mult. Și va trebui repetat. Și cum va putea fi el transportat și păstrat la minus câteva zeci de grade, până când ne va fi injectat? Și ce posibilități reale există ca, în aceste condiții, vaccinul să poată fi repartizat într-o puzderie de unități medicale, unde românii vor face coadă pentru a se vaccina? Un alt asemenea detaliu este că nimeni, cu excepția celor care au creat diferitele feluri de vaccinuri, nu știe cu exactitate cum se vor comporta acestea. Ce efecte secundare vor produce. În ce situații ele vor fi incompatibile cu persoana injectată. Cum ar putea asigura o asemenea logistică, prin care o populație de 20 de milioane să fie injectată de două ori, un stat care nu a fost capabil să creeze nici măcar condițiile necesare pentru buna funcționare a școlilor? De pildă.

Realitatea este că domnul președinte Klaus Iohannis a vrut să ne păcălească. Să ne dribleze. Să ne convingă asupra faptului că este extrem de preocupat, împreună cu Guvernul său, de sănătatea noastră. Și interesat să pună capăt pandemiei. Printr-o operațiune spectaculoasă. Care ar fi fost de natură să recredibilizeze autoritățile și instituția pe care domnia sa personal o conduce. Numai că mișcarea nu i-a ieșit prea bine. Din capul locului, președintele Klaus Iohannis a omis un detaliu. Și anume că majortiatea covârșitoare a românilor, pe drept sau pe nedrept, nu mai contează acum, nu are încredere într-un vaccin anti-coronavirus, despre care nu a fost informată în detaliu. Așa că, în orice cercetare de piață s-ar face, cei mai mulți români declară, cel puțin pentru moment, că refuză să se vaccineze. Așa că măsura preconizată în laboratoarele de la Cotroceni în loc să fie populară, s-a dovedit a fi impopulară.

Realitatea cruntă - și voi încerca mâine să demonstrez acest lucru - este că nu mai putem scăpa de pandemia care nu se mai află sub niciun control decât în două feluri. Fie prin vaccinarea în masă, care, dacă va avea loc, se va produce abia spre sfârșitul primului trimestru al anului viitor și rămâne de văzut cum va putea fi organizată în statul român, fie prin imunizare. Iar imunizarea presupune ca cel puțin 60% din populație să se infecteze. Dar, atenție, anticorpii nu-și produc efectul decât pentru câteva luni.

Sorin Rosca Stanescu