Întâlnirea Trump-Putin de la Budapesta este un cutremur geopolitic. Și epicentrul e Viktor Orbán

Ungaria, o țară mică, joacă la masa celor mari. Orbán se pozează cu liderii celor mai puternice armate din lume. E in relații foarte bune si cu liderul Chinei. În timpul ăsta, România abia mai contează, cu toate că la nivel declarativ, câte un lider european ne mai gratulează cu ideea de rol important, dar mai ales pe zona de apărare militară a Europei (ceea ce nu e de bine, totuși).

La Cluj, Orbán a fost primit cu brațele deschise de unii politicieni români cu origini transilvănene. Semnal prost. Foarte prost. Am spus-o și înainte de alegerile prezidențiale din SUA: o victorie a lui Donald Trump poate aduce probleme serioase în Transilvania. Trump l-a chemat pe Orban de vreo două ori la el acasă. Putin a vorbit deja despre „problema Transilvaniei" într-un interviu cu Tucker Carlson - imediat după ce același Tucker fusese la Budapesta, la Orbán. Coincidență? Greu de crezut. La nivelul ăsta nu există greșeli. Erori. Există scenarii.

O Transilvanie care s-ar desprinde de București - sub pretextul nemulțumirii față de guvernarea de la sud de Carpați - nu e o ficțiune imposibilă. O Transilvanie „independentă", dar remorcată intereselor maghiare, ar fi un vis vechi al Budapestei.Iar prin unele birouri secrete din Ungaria, poate se discută despre asta. Dacă ar fi câștigat Kamala Harris, exista perspectiva ca Romania să fi fost împinsă în prima linie a conflictului NATO-Rusia. Este strict opinia mea sau, mai degrabă, senzatia mea. Așa, Trump pare gata să rescrie jocul global.

Dar noi? Noi am lăsat Ungaria să devină jucător. Noi am ales să fim spectatori. Nu mai avem relații bune nici cu China - o țară cu regim autoritar, da, dar care ne-a ținut cândva spatele în fața URSS și cu care aveam schimburi economice privilegiate. Occidentul face afaceri cu Beijingul nedemocratic fără probleme. Noi, nu prea sau aproape deloc. În istorie, nu supraviețuiești jucând pe o singură carte. Îți trebuie planuri B, C și D. România nu mai are nici măcar A la modul sigur.

Ne-am vândut ieftin. Ne-am împrumutat prost.Am distrus industrii, am închis fabrici, am vândut companii strategice pe nimic.
Am pierdut șansa de a fi un Silicon Valley al Europei.Avem resurse rare, dar nu știm să le folosim. Am pierdut industria militară, flota, agricultura, mari combinate, tot ce ne putea ține pe picioare. Și acum plătim - adică plătesc antreprenorii, oamenii simpli, economia. E drept?

Cine crede că Germania, Franța sau Marea Britanie ne vor salva, n-a învățat nimic din istorie. Ele au propriile crize, propriile derapaje. Cel mult ne pot stoarce de resurse, mai ales acum, cand au probleme, și apoi ne pot lăsa goi. Parerea mea . Nu spun că asta se va întâmpla, dar nici naivi nu ar trebui să ne mai permitem să fim. Nu cer îndepărtarea de zona proeuropeană. Doamne ferește! E imposibil in această conjunctură si absurd. Suntem parte a Europei.

Cer rațiune. Inteligență. Strategie. Flexibilitate. Eficiență. Interes propriu. Viziune. Suntem, poate, în ultimul ceas sau pe aproape. Atenție! Italia ar putea ieși din UE la un moment dat. E un scenariu care nu poate fi ignorat. Deocamdată e doar un scenariu. În Spania, neo-comuniștii pierd teren masiv. Și în Franța, Germania etc. Europa se schimbă. Întrebarea e: România va continua să doarmă? Sau va juca și ea, măcar o dată, rece, eficient și inteligent, în ultimii 20 de ani? Au fost zarurile aruncate deja? Ce înseamnă asta ? Mai vedem...

Mădălin Ionescu