Idiotul satului

Autopropunându-se la conducerea NATO, neobișnuitul nostru președinte a devenit, pentru prima dată un foarte colorat, foarte pitoresc subiect de presă. Nimeni nu se poate propune pe el însuși președinte, propunerea vine de la o entitate care crede în tine și/sau are nevoie de tine.

Banala regulă nu este însă valabilă și pentru „marele" nostru Klaus Iohannis din Sibiu. Toată cariera lui stă mărturie, începând cu profesoratul și inspectoratul școlar, cu alegerea dubioasă (conducea un partiduleț german de câteva procente) la primăria Sibiului, nu înainte de a se fi ocupat de adopții internaționale la fel de dubioase (apanajul Securității!) și de recuperări de case, cu documente aproximative dacă nu chiar false (pe numele soției), cu chirii și speculații imobiliare, și care s-a încheiat cu alegerea comică și absurdă în funcția de președinte al României. Chiar dacă România e și țara lui Caragiale și a lui Eugen Ionescu, maeștri ai comediei și ai teatrului absurd.

Deși nu există dovezi oficiale despre colaborarea lui Iohannis cu Securitatea, destule zvonuri, ipoteze, începuturi de probe au tot apărut de-a lungul anilor. Regretatul Marius Albin Marinescu, contracandidatul lui Klaus Iohannis la primăria Sibiului din partea PNȚCD și director al publicației foarte citite „Justițiarul" a scris mult și de multe ori pe această temă. La fel ca alți analiști sau publiciști. Ar fi fost recrutat la Cluj unde a urmat facultatea de fizică, pentru a informa Instituția în legătură cu minoritatea germană care părăsea în masă România. Între care chiar părinții săi plecați în Bavaria. După unii cunoscători din sistem ar fi devenit o „bielă-manivelă" și cu alte servicii, cu acordul Securității. STASI (RDG și Uniunea Sovietică)? BND? Ar fi oricum singura explicație a carierei sale neverosimile, nefondată altfel pe nimic. Pentru că persoana e nulisimă. A văzut-o toată România timp de zece ani. Cu toate cărțile scrise de „negri" cunoscuți deja de tot Bucureștiul, tot din zona Securității. Cu tot penibilul program „România educată". Dar și Traian Băsescu a fost descoperit ca „Petrov" abia după încheierea celor două mandate de președinte.

O verișoară a mea, învățătoare de vocație, care a participat decisiv și la educația mea în primii mei ani, mă mustra prin 2014 în legătură cu alegerea lui Iohannis: „Mă, Petre, cum nu-ți dai seama că Iohannis ăsta e exact ca Nelușu?" Nelușu era idiotul satului. Satul se numește Orăștioara de Sus, în județul Hunedoara, nu prea departe de Sibiu. Nelușu era un uriaș, vorbea greu, uneori deloc, râdea fără noimă, dar era un om foarte bun. Era prietenul și ajutorul tatălui meu la cele mai grele munci. Era un om harnic, cinstit și foarte serios. Era cel mai strașnic cosaș din localitate. Lucruri care nu se pot spune și despre Iohannis care e un șmecher, un leneș, cu pretenții ridicole de mare boier fanariot, de mare consumator de fonduri și de lux și de o mediocritate compactă.

Indiferent care sunt dedesubturile, dacă sunt, sau dacă autopropunerea sa la șefia NATO e doar prima și singura sa idee politică în zece ani de conducător, România s-a mai făcut o dată temeinic de râs. Dar românii o merită. Pentru că prin votul lor, atâta cât a fost real și netraficat, au crezut că pot deveni germani prin simpla aplicare a unei ștampile de vot, duminica. Și fără să muncească așa cum muncesc germanii de vreo mie de ani. În plus, germanul nostru nu e chiar german, e doar un sas din Transilvania, mai „mitic" (de la Mitică) decât românii din Sud.

După mai multe surse, Klaus Iohannis a devenit președinte la propunerea lui Vasile Dâncu, din grupul securist de la Cluj, cu susținerea lui Traian Băsescu, alt fanariot, în prezența lui Florian Coldea și a reprezentantului autorizat al partenerului strategic. Într-una din casele conspirative discrete ale Instituției. Ideea principală era că trebuia propus un „minoritar" după modele recente care au nenorocit lumea. S-a ales un „german" pentru că aparținea grupului de la Cluj (adică Securității!). Dar ce calități avea? l-am întrebat pe cunoscătorul meu: „E foarte impozant fizic! Dă bine la întâlnirile internaționale". Mi-am adus aminte de Nelușu, uriașul din Orăștioara de Sus.

Deocamdată nici o țară din NATO nu și-a exprimat susținerea pentru candidatura „din baie" a lui Klaus Iohannis. Cu excepția Ucrainei. Care nu e membră NATO. Putem presupune deci că și partenerii noștri strategici și nașii Ucrainei, SUA, Marea Britanie, Israel, îl susțin discret pe Iohannis. Nu știm cum se va încheia piesa de teatru absurd. Dar e sigur că la sfârșitul catastrofalului mandat a lui Klaus Iohannis ne vom lămuri. Și destul de curând ar trebui să aflăm ce ni s-a pregătit pentru următorii cinci ani fanarioți.

Petru Romoșan

(Analiză pentru Institutul GOLD)