Globalism prin suveranism și suveranism prin globalism

Pare o contradicție în termeni. Două concepte în general definite drept antagonice. Totuși, în ce lume o să trăim în viitorul apropiat? Într-o lume dominată de globalizare sau într-o lume condusă de principii suveraniste? Unii se grăbesc să răspundă simplu. Nici, nici. Ca și când ar pluti în aer o a treia cale. Iar alții, puțini, vor răspunde și, și. Mă număr printre aceștia. Cred că cele două concepte nu se exclud. Iar România pare pregătită să intre cu totul în era globalizării, dar, în același timp, să-și dezvolte pe o cale proprie suveranismul. Dar cum este posibil acest lucru?

Am intrat în era globalizării. Acest proces s-a dovedit a fi implacabil. Lumea nu mai poate fi concepută chiar și dacă, Doamne ferește, am mai trece printr-un război mondial, în absența multiplelor interconexiuni, care leagă toate statele și toate populațiile Planetei Albastre. Și totuși observăm că, într-un număr impresionant de mare de state, suveranismul câștigă la rândul său teren. Fără însă a exclude globalismul.

Pentru a mă face mai bine înțeles, voi încerca un raționament de jos în sus. O demonstrație de la mic la mare. Care se referă la felul în care este condus statul român. La putere funcționează dezamăgitor de prost o coaliție a unor partide care se pretind a fi de Dreapta. Această coaliție, fără să o spună deschis, a proclamat victoria globalismului. A renunțat, rând pe rând, atât explicit, cât și implicit, la cele mai multe dintre valorile care definesc această mare comunitate numită România. Și, practic, în numele integrării europene și euro-atlantice sau sub acest pretext, au fost sacrificate, pe o plajă extrem de vastă, interesele naționale. Până și relațiile interumane se încearcă a fi modelate după reguli cu totul și cu totul străine românului. Abandonând interesul național, abandonând o serie întreagă de instrumente tipice exercitării suveranității, statul român se abandonează pe sine. Și, independent de declarațiile de bune intenții, cetățenii României simt acest lucru. Nu este deloc întâmplător faptul că, într-un interval de timp record de la preluarea puterii, coaliția instalată la Palatul Victoria și care a reușit să încropească o majoritate parlamentară suferă hemoragii periculoase sub aspect electoral. O demonstrează toate sondajele de opinie.

Iar dincolo, în cealaltă parte a spectrului politic, un partid care se pretinde a fi de Stânga, PSD, transformat într-un partid non-combat, este la rândul său respins de electorat. Chiar dacă beneficiază în sondaje de cel mai bun scor și pare a fi în creștere.

Alegătorul nu este turmentat. Alegătorul român știe că această coaliție nu mai poate rezista mult. Dar mai știe că nici revenirea la putere a PSD nu este cea mai bună soluție. PSD nu mai este capabil și nici nu mai vrea să se manifeste în raport cu Uniunea Europeană ca o forță politică puternică, independentă, preocupată de protejarea interesului național în multiplele sale forme și, în același timp, capabilă să funcționeze în continuare în interiorul comunității europene. Dar există o a treia cale?

Sigur că există. Se va coagula o mișcare de masă de tip suveranist. Aceasta, la rândul ei, va propulsa la putere, prin votul cetățenilor, un partid politic. Că acest partid se va numi AUR sau altfel, este mai puțin important. Esențial este că la vot, în măsura în care viitoarele alegeri nu vor fi masiv trucate, vom avea în România, așa cum vom avea și în alte state europene, un partid câștigător de tip suveranist. Un partid care va avea la vârf oameni raționali. Persoane care, având cultura politică necesară, vor înțelege că legăturile care transformă treptat planeta într-un tot unitar nu mai pot fi rupte de nimeni. Că globalismul, după ce a devenit o necesitate economică, culturală și spirituală, a câștigat suficient de mult teren pentru a deveni ireversibil. În același timp, fiecare stat, în interiorul lumii globalizate, va crește și se va dezvolta mai armonios, în condițiile în care va avea posibilitatea să-și identifice și să-și definească cu precizie interesul național și să urmărească cu inteligență atingerea tuturor obiectivelor circumcise acestei valori. Planeta globalizată va deveni cu atât mai bogată, cu atât mai atractivă, cu atât mai generoasă față de oameni, cu cât fiecare națiune își va păstra, își va proteja și își va dezvolta specificul național. Și, evident, va ști să-și conserve toate valorile, inclusiv valorile materiale. Acest lucru este posibil. O demonstrează cu prisosință atât experiența unor state puternice, cât și experiența și performanțele unor state asemănătoare României, mai fragile, venite mai de curând în concertul european.

Un asemeena partid suveranist va mătura de la putere atât coaliția construită în jurul PNL, cât și partidul non-combat, coaliția fiind extrem de rapid erodată prin reaua guvernare, iar PSD fiind compromis din simplul motiv că nu este cu adevărat interesat, adică altfel decât în declarații, de protejarea și impunerea interesului național. El va trebui să fie însă condus nu de demagogi, nu de carieriști, nu de învârtiți, nu de oportuniști, ci de persoane pragmatice și cu adevărat dispuse să-și jertfească timpul, cunoștințele și energiile în mod inteligent, construind din aluatul suveranismului și globalismului o lume mai bună. Readucând astfel în locul stării de deprimare, de descurajare, a senzației de abandon, mândria de a fi român cu toate energiile care pot fi degajate de aici. În acest moment, pentru AUR, pălăria este prea mare. Dar va veni clipa în care energiile suveraniste se vor coagula și vor genera din interiorul AUR sau din interiorul altor partide suveraniste forța necesară, de tip magnetic, care va impune o a treia cale.

Sorin Rosca Stanescu