Fotbalul a învins în cea mai politizată cupă mondială!

Aseară, s-a terminat cea mai controversată Cupă Mondială. De la istorica întrecere din Uruguay, din anul de grație 1930, când doar trei țări europene au participat, inclusiv România, nu s-a mai văzut o asemenea finală, dar nici asemenea narative compulsive ale lumii, ce și-a făcut din toleranță steag fals.

Finala așteptată cu sufletul la gură Franța - Argentina a adunat o audiență uriașă, de peste trei miliarde de telespectatori, semn că Regele fotbal mai are încă priză la marele public. Prin golul înscris din penalty, Leo Messi, iar apoi prin șutul imparabil al lui Angel Di Maria, Argentina conducea, înainte de pauză, cu 2-0. A dominat copios, doar că Mbappé nu a vrut capitularea și a semnat cu numele său trei reușite, ducând Franța în prelungiri. 2-2, după 90 de minute. În minutul 108, Messi a mai înscris o dată, dar Kylian Mbappé a egalat din nou și totul s-a decis la penalty-uri. Sud-americanii au purtat albiazurii în triumf, iar echipa lui Lionel Scaloni a ridicat Cupa Mondială, iar Messi s-a îmbrăcat cu un bisht (haină imperială arabă) și a primit Gheata de aur, după ce a marcat de opt ori. Aceasta este istoria pe scurt a celei mai disputate finale de cupă mondială.

Aranjorii războiului din Ucraina au încercat să-l vâre pe Volodimir Zelenski, în deschiderea finalei, pe șestache-n decor, ca diavolul coarnele printre magi. N-a prins fenta! Spre cinstea lor, oficialii de la FIFA au refuzat, în ciuda presiunilor uriașe făcute de administratorii fricii. „Suntem o organizație globală și nu discriminăm pe nimeni. Apărăm valori, drepturile omului și drepturile tuturor la Cupa Mondială. Miliardele de oameni care urmăresc turneul la televizor au propriile lor probleme. Vor doar să urmărească fotbal 90 sau 120 de minute, fără să se gândească la nimic, doar să se bucure de un moment de plăcere și fericire. Vrem să le acordăm un timp, în care să poată uita de problemele lor și să se bucure de fotbal," a spus Gianni Infantino, președintinele FIFA, conform CNN.

Iată că nu e totul pierdut. După ce a pierdut Nobelul ca prostul, nu a reușit să-și facă „eroica" prezență, mediată electronic, pe scena Oscarului, după ce umanitatea a descoperit resorturile ascunse ale scenariului de circ #slavaucraina, Volodimir Zelenski a mai primit o palmă. De la Jules Rimet, inițiatorul Cupei Mondiale - desfășurate odată la patru ani, ca un triumf al sportivității - încoace, nu s-a mai adus un asemenea afront sportului rege. Farsorii „minunatei lumi noi" n-au limite, pentru că li s-a permis prea mult. Au impus BLM-ul ca acțiune simbolică (așa am văzut minunat echipă a Angliei, îngenuncheată la ordin), steagurile curcubeu, organizațiile LGBT, falsa luptă pentru egalitate de gen, într-un spațiu sacru, în care umanitatea se închină la măiestuosul Rege Fotbal. 

Pentru a impune Noua Ordine Mondială, „distrușii" Diavolului de la Davos au călcat toate principiile în picioare, în încercarea diabolică de distrugere a unui mit care mereu se reinterpretează. Cupa Mondială din Qatar va rămâne în istorie ca una dintre cele mai criticate, murdare și contestate competiții sportive. Șeicului Tamim Al Thani, emirul țărișoarei arabe, i s-au adus cele mai mari calomnii. Oare, umanitatea și-a pierdut memoria? O Cupă Mondială a fost organizată și de Germania nazistă, în 1938 și de Argentina, sub o dictatură militară, în 1978, și în Rusia putinistă, în 2018. Dar așa o campanie de denigrare nu s-a mai văzut.

Narativele presei mainstream au obosit planeta. Arsenalul de invective cuprindea mesaje de gen: Qatarul a exploatat și maltratat muncitorii în timpul construirii stadioanelor; calendarul Cupei Mondiale ar perturba meciurile din liga europeană; suporterii nu ar putea să bea bere în timpul meciurilor; este ilegal să fii gay în Qatar; Qatarul este condus de un monarh totalitar; Qatarul a câștigat în 2010 dreptul de organizare a competiției prin mită, iar lista este lungă.

Occidentul - care și-a făcut o efigie din toleranță - a fost aruncat într-o oază nămoloasă de către agenții corectitudinii politice. Suporterii voiau să vadă fotbal, nu să simtă junghiuri propagandistice. Nu e misiunea unei Cupe Mondiale de fotbal să schimbe regulile de organizare ale unei societăți, să impună cu forța democrația de tip euro-atlantică. De fapt, a fost un atac josnic asupra lumii arabe. Mult lăudatul Occident s-a prăvălit dogmatic asupra șeicului. E prima competiție organizată într-o lume majoritar musulmană. O atitudine discriminatorie, demnă de un tribunal al bunului simț. Pentru unii, arena e o catedrală, pentru alții un imens templu al corurilor sacre.

Doar cine n-a înțeles semnificația cântecului „You will never be alone," cântat pe zeci de voci, de suporterii lui Liverpool, pot să-și bage picioarele murdare în altarul prea îngăduitor al Regelui fotbal. Când Jules Rimet a avut inițiativa de organizare a Cupei Mondiale, toți oficialii FIFA au fost de acord. Francezul și-a propus încoronarea regelui fotbal și a reușit. Asta se întâmpla în timpul unei ședințe din vara anului 1928. După doi ani, pe Centenario, uriașa arenă din Montevideo, o sută de mii de suporteri au adus slavă Zeului fotbal.

Poate că niciodată "Allez, Les Bleus!" și "Muchachos, esta noche me emborracho," cântecele celor două galerii ale Franței și Argentinei, nu ar fi fost atât de mult replicate, într-un cor al umanității, dacă n-ar fi fost agresată planetă de o juntă ideologică, săditoare de nervi, frici și frustrări. Așa ne-am amintit de anii copilăriei noastre, când la Cenaclul Flacăra, fredonam: "Dați, păcii o șansă și glorie ei!", crezând că ne va auzi cineva. Doar Cupa Mondială nu a mai fost pervertită de neomarxiști. Ultimul asalt n-a prins. Muezinii propagandei vor persevera. Umanitatea e prea bruscată de crize pentru a se mai putea apăra.

Marius Ghilezan