Experimentul Rădoi

Au trecut, așadar, și cele două amicale ale naționalei, în care Mirel Rădoi ar fi trebui să ne demonstreze cum pregătește el confruntările din toamnă, prin care să salveze o calificare teoretic compromisă.

Eu cred că le-a ratat pe ambele, deși în jocul cu britanicii, de duminică seară, nu ne-am făcut de râs, ca la întâlnirea cu georgienii. De fapt, impresia generală pe care o lasă în continuare selecționerul nostru e că faimoasa sa tactică ofensivă e una și aceeași bâjbâială, atât în privința unsprezecelui de bază și a schimbărilor operate alandala, cât și a sistemelor de joc testate. Suntem în fața unui experiment prelungit, care tinde să devină perpetuu, la adăpostul așa-zisului schimb de generații, al nesfârșitelor încercări și al replicii deja impertinente pe care Mirel Rădoi ne-o tot trântește în față: "Dacă nu vă convine, schimbați-mă!"

Sigur că poate părea prea aspră etichetarea mea, după un joc pierdut - prima oară în 51 de ani! - în fața Angliei, chiar la ea acasă. În fond, n-am cedat decât cu 0-1, gol primit dintr-un penalty discutabil, la fel de cert e și că portughezul Martins ne-a refuzat o lovitură de pedeapsă, cum nu încape îndoială și că tricolorii au construit câteva bune ocazii de gol, din păcate nefinalizate. Dacă ar trebui contabilizate însă ocaziile britanicilor, cele două bare și penalty-ul apărat de excelentul Niță, lucrurile apar în cu totul altă lumină. Plus detaliul semnificativ că selecționerul Gareth Southgate a aliniat la startul acestei partide amicale o garnitură de...rezerve, excepție făcând doar unul sau doi titulari (gen Rashford), care vor fi prezenți la meciul lor cu Croația, de la Turneul final al EURO!

Întrebarea care se ridică acum e: mergem mai departe cu Rădoi, în ciuda bilanțului său dezastruos pe banca naționalei? Dintre cele 12 jocuri internaționale pe care le-a pregătit și condus, Mirel Rădoi a câștigat doar...3, a mai reușit două remize și a pierdut...7! Până unde putem împinge experimentul cu el sau continuăm modelul falimentar practicat de FRF și cu precedenții doi selecționeri? Pentru cine a uitat cumva, reamintesc că Christoph Daum a fost schimbat cu Cosmin Contra când îngropase deja calificarea la Mondial, după care și Contra fost înlocuit cu Rădoi după acel 0-5 cu Spania, accesul la EURO 2020 fiind compromis de acesta din urmă.

De altfel, Mirel Rădoi este deținătorul rarissimei contraperformanțe de a irosi practic...trei șanse de calificare: a ratat barajul cu Islanda, apoi ne-a scos din Liga Națiunilor, iar după bătuta pe care ne-a tras-o Armenia e pe punctul de a ne lăsa cu buzele umflate și în drumul spre Cupa Mondială! Trebuie să așteptăm din nou să ne vedem înecați la mal sau ne trezim în al 12-lea ceas și aducem urgent la cârma echipei naționale un antrenor matur și experimentat, cu care să ne jucăm ultima carte? Nu am nimic cu Mirel Rădoi, am susținut cu speranță promovarea lui, dar cred că mai are nevoie de niște ani buni să crească și să învețe, lăsându-l însă să-și facă ucenicia și să-și exerseze neclintitele concepții la echipa olimpică, dar nu la prima reprezentativă a țării. Ajunge cu veșnicele căutări, încercări și bâjbâieli, ca și cu sfidarea și persiflarea comentatorilor care l-au dovedit deja drept cel mai slab selecționer din istoria României! Avem șansa unei tinere generații de jucători valoroși, pe care nu e drept s-o irosim cu alt experiment eșuat. E momentul să-i punem punct, așa cum ne-o cere el însuși.

Ajunge, Mirele, lasă-ne, că ne-ai căpușat și duminică, la Middlesbrough!

P.S. Jale mare la Roland Garros! Retragerile curg cu nemiluita, după numele grele ca Osaka și Barthy a venit și rândul marelui Federer să spună pas, Serena a fost spulberată de Rybakina în optimi, în timp ce noi, în absența Simonei Halep, am sperat că poate-poate. Mai cu Ana Bogdan, mai cu Buzărnescu sau cu Sorana Cârstea. Ei, aș!

Horia Alexandrescu
(preluat din Romania literara)